BestMusic.ro » Anneke van Giersbergen » Anneke van Giersbergen in The Silver Church: unele lucruri nu se schimba (cronica concert)

Anneke van Giersbergen in The Silver Church: unele lucruri nu se schimba (cronica concert)

Anneke van Giersbergen in The Silver Church: unele lucruri nu se schimba (cronica concert)

Daca ar fi sa facem un top al persoanelor cel mai instantaneu adorabile de pe planeta asta, sunt destul de sigur ca Anneke van Giersbergen ar prinde extrem de lejer podiumul. Iar dupa ce o vezi live in concert, fraza de mai devreme devine certitudine, podiumul devenind medalie de aur cu coronita.

Duminica trecuta, pe 22 aprilie, clubul The Silver Church nu a fost chiar atat de plin pe cat m-as fi asteptat. Chiar si la ora inceperii concertului Anneke van Giersbergen, la vreo 30 de minute dupa ora trecuta pe afis, in club mai incapea destula lume, in special in spate. In fata scenei masa de fani era insa destul de compacta, pe foarte sanatosul principiu "putini, da' buni!”. Apoi, pentru ceva mai mult de o ora si jumatate, ne-am bucurat de un concert curat si sincer al unei trupe profesioniste, condusa de una dintre cele mai fermecatoare personalitati ale rock-ului contemporan. Thumbs up pentru The Silver Church si Cavalleria Events, care au pus la cale seara.

Pentru putin context, trebuie spus ca Anneke este una din persoanele care au influentat enorm rock-ul si metalul european, fie si numai prin prisma activitatii de pionierat intreprinsa alaturi de The Gathering pana in 2007, cand i-a parasit pentru a-si urma cariera solo. Spun pionierat pentru ca cel putin primele doua albume inregistrate alaturi de ei, Mandylion (1995) si Nighttime Birds (1997), sunt niste uriase pietre de hotar aparute in perioada in care muzica metal europeana abia isi cauta si isi croia, cu greu, o identitate.

foto: Miluta Flueras, metalhead.ro

In cariera solo, Anneke a continuat sa se indeparteze de metal, lucru pe care The Gathering deja il incepusera de prin anii 2000. Concertul de duminica m-a pus insa in fata celui mai nou album, "Everything Is Changing”, care dincolo de single-urile foarte pozitive si radio friendly vine si cu surprinzator de multe momente mai "grele”. In ansamblu este un album mai intunecat, amintind uneori de The Gathering, alteori de Lacuna Coil sau HIM. I-as cam spune "pop-metal”, dar fara conotatia negativa atribuita de obicei caracterizarii asteia; e catchy, intr-adevar, dar e foarte bine scris, interpretat si produs, facand fata cu brio auditiilor repetate. Duminica la concert nu cunosteam aproape nimic de pe el, dar am indragit piesele pe loc; asta a ajutat mult la impresia generala pentru ca in setlist nu a intrat decat o singura piesa The Gathering, "Saturnine”, iar albumele precedente "Air” si "In Your Room” mi s-au parut agreabile, insa fara a provoca seismele pe care, bunaoara, le provoaca si acum "On Must Surfaces”.

Pentru mine, Anneke a fost si va ramane inca vocea de aur din The Gathering. Vazand-o insa live in aceasta noua etapa, pur si simplu nu a avut cum sa nu-mi placa enorm. Pe scena, dincolo de vocea extraordinara, cu sau fara o chitara in mana radiaza atat de multa sinceritate si caldura incat nu-ti mai ramane nimic de facut decat sa simti cum sufletul iti explodeaza de bucurie, sa incerci sa profiti cum poti mai bine de momentul pe care-l traiesti si sa speri ca va dura cat mai mult. Si revin spunand ca "Everything Is Changing” este un album foarte, foarte bun, de pe care s-a cantat cam tot si din care am ramas cu "I Wake Up”, "1000 Miles Away From You” si absolut superba "Circles”, unde aproape aveam senzatia ca vocea se va sfarama in mii de bucati la cat de cristalina era. Ca o surpriza foate placuta, in setlist s-a strecurat si "Hyperdrive”, cover dupa una din colaborarile lui Devin Townsend cu Anneke.

foto: Miluta Flueras, metalhead.ro

De departe cel mai placut moment al serii a fost insa cel care avea potentialul de a strica tot – cand trupa a revenit pe scena pentru primul bis, cam totul pe scena era devastat, iar setul de tobe se resimtea cel mai acut. Anneke insa a glumit pe seama momentului, s-a jucat cu publicul, a oferit cadou capacul crapat de toba (pe care, zice-se, ar mai fi batut Anathema sau Faith No More, setul fiind inchiriat) si s-a apucat sa cante "Hey, Okay” la cererea publicului, doar ea si chitara. Solo-ul de "chitara” a fost magic, iar ulterior cineva descria personalitatea artistei ca fiind "ridiculously solar”. Perfect de acord.

Seara s-a incheiat cu "Witnesses”, al doilea bis la care sincer nu ma mai asteptam, desi speram sa cante piesa – de departe una din favoritele de pe primul album solo. Si apoi gata, intreg concertul a trecut ca o parere; doar unele refrene noi imi circulau prin minte, pe care aveam sa le recunosc mai apoi ascultand "Everything Is Changing”.

Nu chiar everything, uite. Pasiunea unor oameni pentru ceea ce fac poate ramane neschimbata de-a lungul anilor. Ba poate chiar sa ia amploare si sa-i contamineze si pe cei din jur.

Cosmin Ionescu








Mai multe stiri despre: concerte 2012 
Publicat pe 27 Aprilie 2012 , de Cosmin I.

Adauga un comentariu