Vocea ta e o linie peste lucruri sarind Si poate ca-ntr-o buna zi o s-o prind, Dar n-o ating, zau, O tin doar putin la mine in mina si O las sa zboare din nou...
Nu te speria daca la un moment dat o sa simti ceva, O respiratie aproape de tot peste ceafa ta: E propria ta voce ! Poate ca nici n-o vezi, las-o Sa zboare din nou !
Intr-un colt vei observa Carti si licurici... Ei se-aprind doar rar de tot Si cind esti tu aici ! E placut sa-i vezi arzind Ca niste stele mici...
Buza ta lasa urme in aer mereu Si-i destul de greu Sa trec toate astea, aici, in caietul meu... Nu, nu, nu... Poate ca nici nu-i bine ce fac, poate Ca-i plictisitor !
Nu te las sa zbori de-aici, N-ai de ce sa zbori. Ti-am adus covrigi si nuci Si ti-am adus si flori, Pasari mici se-opresc la geam Si-ti cinta pina-n zori...