Versuri 12. Eu, fata de un paianjen

Doamna mea, e prea tarziu
Sa m-asez la masa sa-ti scriu,
Sau poate-i devreme, cine poate sti ?

Intr-un colt am observat
Un paianjen mic si preocupat 
Sa-si teasa panza pentru-a doua zi...

Eu stau si respir fara nici un folos,
De cand ai plecat sunt intors pe dos:
Nimic nu-mi place si totu-n jur e flu...

Si de-aia din zi trei sferturi dorm,
Ma ridic pe varfuri si m-arunc in somn
Ca-ntr-un pat mare in care esti tu,
In care esti tu,
In care esti tu-u-u,
In care esti tu !