Versuri 15. Masca sub masca

Parintii ei n-o iubesc,
Nu vor sa stie de ea,
De-aia aproape ca nu sta pe-acasa
Si-n definitiv, de ce ar sta ?

Pentru parul ei negru, pentru gura frumoasa
O ajuta prieteni dezinteresat,
Da' invariabil acelasi lucru
Pan' la urma i-l cere fiecare baiat.

Cat de monoton, cat de necinstit,
S-auzi mereu cam aceleasi cuvinte !

Din golul prea mare din copilarie 
S-a nascut o printesa de neimblinzit
Si nu exista nici o metoda 
Sa-i dai acum ce atunci n-a primit.

Oglinda ei are sticla perfecta,
Da' nu sta prea mult cu fata la ea,
Ce vede acolo n-o prea incinta
Si-atunci se piaptana repede, uite-asa:

Fara nici un chef, scurt si precis,
Ca un mercenar cand pleaca la lupta.

Daca se-ntampla sa-i placi, nu-ti fa iluzii,
O sa dureze cam cat un stranut.
N-are rabdare si se plictiseste
Si-atunci o ia de la inceput.

E randul tau acum s-o tot cauti
Si sa n-o gasesti, si sa nu-ntelegi
Ca libertatea ei e-o inchisoare
Fara ziduri si gratii si usi si legi.

Ea-i si temnicer, ea-i si prizoniera,
Si-n coltul cel mai intunecat
Ea-i inca fetita si tot mai asteapta
O mama si-un tata, si nu un baiat.

Da' asta e de fapt atit de departe
Ca nici ea nu stie si nici eu nu stiu.
Planeta Venus si planeta Marte
Fac urme ciudate intr-un cer cenusiu.

Abia astept sa dorm, o sa adoarma Si ea
Si-o sa ne trezim amandoi maine.