De departe barbat, de aproape copil, Stringand tare la piept un secret inutil, Un cuvant nerostit nici cand scria poezii... De departe barbati, de aproape copii ! Oameni vin si se duc si de el se ciocnesc, Trenuri zboara piezis, telefoane-i vorbesc, Noaptea n-are opt ore, ziua n-are sfirsit De departe carunt, de-aproape-obosit... Trei femei ii zimbesc, toate trei ca de vata, Tiparite cu grija pe hartie cretata, De departe-s frumoase, de aproape la fel : O revista si-o carte-ntr-un pat de hotel. Si nevasta-l asteapta si copiii lui cresc, Avioane il iau si il duc si-l opresc, Cifre-n loc de cuvinte, peste rani care dor Si nimic nu rimeaza intr-un astfel de zbor... Poti sa nu-l lasi sa doarma, poti sa nu-i dai mancare, Poti sa-i tai bucatele fiecare tigara, Poti sa-i faci praf masina, banii... banii poti sa-i arunci, Ochii lui inca vor jucaria de-atunci... De departe barbat, de aproape copil, Stringand tare la piept un secret inutil, Un cuvant nerostit nici cand scria poezii... De departe barbati, de-aproape copii ! De departe barbati, de aproape copii...