cu anotimpuri ce ma trec pe nestiute mai capat un inel in profunzimi si vine omul si ma rupe din varf pana spre radacini ma doare omule ce rau ma doare cu fiecare frunza ce-mi omori un fruct ce-ar fi putut dintr-o eroare sa fie cina ta de sarbatori si omul cioparteste pe-ndelete din trupul meu vibrand la taieturi si-l vad grabit ca sa se-nbete la carciuma dintre paduri ma doare omule ce rau ma doare cu fiecare frunza ce-mi omori un fruct ce-ar fi putut dintr-o eraore sa fie cina ta de sarbatori ma vad copac intins pe-o rana mintind pamantul ca nu mor intind un ram si spun ca-i mana de muribind si nu mai pot sa zbor ma doare omule ce rau ma doare cu fiecare frunza ce-mi omori un fruct ce-ar fi putut dintr-o eroare sa fie cina ta de sarbatori sa fie cina ta de sarbatori sa fie cina ta de sarbatori