Bob Dylan #2 Pareri impartite dupa concertul Bob Dylan de aseara "A fost super”, "Mda, mi-a placut”, "Daca nu mai poate sa cante trebuia sa stea acasa”, "Ce-a fost asta, concurs recunoasteti melodia?”
De obicei inainte de un concert incerc sa nu imi setez nici un fel de asteptari, sa las evenimentul sa imi provoace singur emotii si muzica sa ma surprinda ca si cand as asculta-o pentru prima data. De data aceasta insa am auzit mai multe pareri despre ultimele concerte ale lui Dylan, despre cum mai mult vorbeste si nu canta (de parca muzicalitatea vocii a fost vreodata punctul lui forte), despre lipsa de interactiune cu publicul, tot felul de lucruri care m-au facut sa ma indrept spre Zone Arena cu emotii, care insa s-au risipit usor de la primul contact cu un public mai numeros, mai variat si mult mai entuziast decat preconizam.
Crezi ca te pricepi la muzica? Rezolva testele!
Un intro de film SF in care aflam cine este artistul ce urmeza sa ne cante si incante si ce a insemnat el de-a lungul anilor, 5 domni cu costume argintii isi iau locul pe scena urmati de Dl. Bob Dylan si palaria sa.
Inceput in forta – cu Rainy Day Women # 12 & 35, It Ain't Me, Babe, I'll Be Your Baby Tonight, Stuck Inside Of Mobile With The Memphis Blues Again si Just Like A Woman. Eram prin clasa a 9-a cand am ascultat prima data Dylan – cantaretul ala cu voce de broscoi dupa cum mi l-a introdus atunci un amic de clasa a 12-a, a durat apoi ceva pana ce am reusit sa am propria mea caseta de pe care apoi m-am chinuit teribil sa scot si sa inteleg versurile atat de intrigante ale melodiilor de mai sus, pe vremea cand o simpla cautare cu Google nu rezolva problema.
"Cu Bob Dylan am invatat engleza” mi-a marturisit o colega astazi schimband impresii despre concert si am inteles exact ce vroia sa spuna.
Din ultimul album – Together Through Life – ne-a adus-o doar pe regina Jolene, iar miezul concertului s-a inchegat cu piese de pe Time Out of Mind (1997), Modern Times (2006) si Highway 61 Revisited (1965).
Dylan a alternat muzicuta si orga ca sa isi sustina vocea gajaita, iar domnii cu costume argintii l-au ajutat sa ne ofere un concert minunat. Un decor simplu si negru, cateva lumini, scena sobra peste care a tronat tot timpul umbra Marelui Bob.
Ultima piesa inainte de bis a fost Ballad of a Thin Man - ceva chiar s-a intamplat acolo, nu prea stiu ce, poate ne ajuta Mr. Jones. Un tipat ascutit de muzicuta pe care l-am simtit cu toti nervii, acorduri de chitara il sustin, apoi bateria intra in forta si gata, se sting luminile.
Mi-as fi dorit sa il rapesc pe Dylan si muzicienii lui, sa ii inchid intr-un club in care sa cante doar pentru mine si inca doi-trei prieteni, poate asa as fi reusit sa inteleg ce se intampla. Pe de alta parte energia multimii la un concert e un sentiment unic, simti tropotul, aplauzele si strigatele pentru mai mult, vrem mai mult !
Un bis scurt, dar energizant - Like A Rolling Stone si All Along The Watchtower. Avem oare o cale de scapare?
Ca sa inchei un mic cliseu – Mr. Bob Dylan e ca vinul, devine din ce in ce mai bun odata cu trecerea timpului. Iar la comentariul legat de "recunoasteti melodia” am o singura observatie – Dylan canta muzica lui Dylan si fiind muzica sa are voie sa ne-o prezinte in ce forma crede de cuviinta, ramane ca fiecare din noi sa aleaga daca forma e mai importanta decat continutul si ce varianta de prezentare i se potriveste mai bine.
Eu sunt fericita ca am avut ocazia sa ii multumesc pentru ca a fost cu mine toti acesti ani, iar CD-urile lui ma vor insoti in continuare in fiecare calatorie.
Referitor la ceea ce s-a intamplat inainte de Dylan, din pacate nu am ajuns la timp sa ascult Bucium, eram curioasa cum este primita in 2010 o trupa care canta despre voievozi si domnite. Nicu Alifantis ne-a oferit o plimbare de martie prin Piata Romana, un concert cuminte de incalzire. In pauza dinainte de Dylan am ascultat cateva pasaje din Pe Drum a lui Jack Kerouac, din pacate o lectura nu suficient de tare si de clara, dar o idee ingenioasa de introducere in atmosfera.
Citeste si:
Cronica de Oana Munteanu
Eurovision 2012: vezi reprezentatiile din finala
Cat de multe stii despre istoria concursului Eurovision?
Cantarete romance care au pozat nud. Care arata cel mai bine? (poze)
Nora
Inca de la a 2-a piesa mi-am dat seama ca parerile vor fi impartite, m-am gandit eu ca cel putin jumatate din oamenii care au fost acolo vor fi dezamagiti. Asa cum au tot fost de-a lungul timpului tot felul de oameni dezamagiti de Bob Dylan.
Nu a facut nici un pic de show, nu au fost nici macar ecrane de proiectie ca sa-l vada lumea care statea mai in spate, aproape ca a stat in aceeasi pozitie fara sa se miste, nu a spus buna seara cand a intrat pe scena, nu a multumit la sfarsit.
Nu a invatat cuvinte in limba romana ca sa ne vorbeasca, nu s-a intors la al doilea bis atunci cand lumea il aplauda cel mai tare - pur si simplu a cantat, si deodata… a plecat. Nu a antrenat publicul cu “hai sa cantam impreuna” (nu ca ai fi avut cum sa tii pasul cu el), doar la “Just Like a Woman” s-a cantat refrenul si intr-adevar a fost un moment frumos.
O scena simpla si neagra, fara nimic care sa vrea sa te impresioneze.
Tot peisajul asta pe care l-am descris a fost EXACT cum ma asteptam sa fie!
Nu stiu despre el atat de multe cate as vrea sa stiu, nu cred ca mi-ar ajunge o viata sa ii ascult toate cele 40 de albume si sa le si inteleg, l-am descoperit acum un an si tot de atata timp imi doresc foarte tare sa il vad in concert, altii l-au asteptat cate 30 de ani.
Dar cu toate astea imi dau seama ca Bob Dylan este personajul de la care te astepti la absolut orice, eu nu m-as fi mirat si nici nu m-as fi suparat daca ar fi cantat o melodie si ala ar fi fost tot concertul.
Asta e farmecul lui, si unul din motivele pentru care il iubesc. Putea sa fie oricum avea el chef, din partea mea. Oricum asta a facut din totdeauna.
Si cei care il cunosc isi dau seama ca nu e nevoie de nici un show, ca el insusi e spectacolul.
Ma simt un om important si foarte norocos… pe de o parte. Pe de alta parte ma simt atat de mica si de neinsemnata!
Florian Pitis ar fi trebuit sa fie acolo, dar intr-un mod sau altul… chiar a fost.
Ma gandesc ca nu mai sunt sanse sa se nasca prea curand muzicieni de genul celor pe care am avut eu ocazia sa ii vad in concert, si e un lucru mare ca i-am vazut chiar la mine in tara. Dupa ce vor disparea cei de acum, nu vor aparea prea curand altii. Am senzatia ca urmeaza o perioada de o oarecare pustietate in ceea ce priveste muzica… si nu doar muzica.
De aia sunt foarte norocoasa.
Si chiar il iubesc pe omul asta.
05.06.2010 18:08
Reply
100% 
0%
Florin 4
Bravo ! Excelent articolul ... Ma simt mai linistit ca in prea de astazi exista oameni care si STIU despre ce scriu. Felicitari!
05.06.2010 12:19
Reply
100%
0%
|
Recomandari
|
Top artisti
|
© copyright 2001 - 2012 BestMusic.ro
Termeni si conditii | Publicitate pe site-urile Active Soft | Contact | FAQ
