byron

Aseara duceam cu mine un amic la concertul byron – era prima lui intalnire cu trupa iar spre final imi urla dezamagit in ureche (stateam chiar langa boxa din dreapta) ca nu mai sunt rockerii ce-au fost – se referea la public – ii parea prea linistit fata de ceea ce se petrecea pe scena.

Eu urlam inapoi ca asa e la byron – oamenii nu fac febra musculara la ceafa de la headbanging, ca vin sa-I vada si sa-I asculte in primul rand, dar nu-l convingeam. Insotitorul meu visa probabil pogo/stage-diving/crowd-surfing sau alte forme de manifestare energetica a spectatorilor si nu se impaca deloc cu ideea ca lumea e atat de cuminte.

Crezi ca te pricepi la muzica? Rezolva testele!

E adevarat, in general ai nostri nu sunt cel mai extrovertit public din lume, sunt insa si concerte mai epuizante fizic pentru platitorii de bilet, dar de cand e lumea (mai exact formatia) la byron spectacolul s-a petrecut pe scena, nu in public.

Biserica de argint s-a mai umplut odata pe 17 februarie 2011, cu ocazia lansarii oficiale a celui mai nou material discografic al formatiei bucurestene: Perfect. Actul I a apartinut trupei Grimus (Cluj Napoca) careia byronii i-au promis ca le vor intoarce serviciul cand va veni vremea lansarii noului album al clujenilor.

Prima mea intalnire cu Grimus se petrecea acum cativa ani la Hard Rock Cafe, cand erau invitati sa cante la Global Battle of The Bands Romania. Surpriza placuta atunci – grozava prestatie si aseara.

Grimus ramane una dintre cele mai bune formatii romanesti ale momentului – daca cumva discul de debut nu v-a convins, o intalnire "pe viu" cu ei va lamuri lucrurile, fara indoiala. Le-am apreciat adaptarea la situatia perfecta de aseara: doua cantece in limba romana pe final de recital (din care una …cover dupa Joe Dassin). La Grimus nu prea ai cum sa ramai "rece" – Bogdan face bai de multime (aseara a facut doua) – coboara in public cu microfonul, canta chircit pe scena la microfonul trantit pe podea, isi da jos incaltarile, pe scurt – show. Dar asta e doar fundita ambalajului – in interior sunt cantece solide, intense si muzicieni care fac masinaria de la Cluj sa sune struna.

Byron-ii au intrat asadar pe o deschidere buna, cu un setlist impartit in doua: o multime de piese "noi" si, in actul al treilea, clasice de pe primele doua discuri. Am pus ghilimele la "noi" fiindca nici o piesa de pe Perfect nu e noua. Byron au facut un disc de cover-uri dupa diverse (exact asa sunt cantecele – diverse) piese din muzica romaneasca. Cu umor - asa as clasifica includerea pe album a unei variante in limba romana – Acuarela - dupa o piesa… proprie (!), cu pofta de joaca (vezi Cantecul puscariasului) si, de ce nu – curaj (Mica Tiganiada/Ploaie in luna lui marte).

Le-am ascultat la Silver Church pe aproape toate acelea cantate cu vocea de Dan Byron pe albumul Perfect. Inclusiv "piesa la care nu se astepta nimeni" – 1000 de chipuri – cantec de succes Kumm din vremea in care Dan facea parte din acel grup. (Frumos gestul lui Andras – claparul Kummilor - de a asista la intreg concertul si de a-l felicita pe fostul sau coleg la final!)

Ideea acestui disc – pornita mai in gluma, mai in serios – dintr-o promisiune facuta managerului "urmatorul disc va fi in romana" – a prins forma, dar una surprinzatoare. Byron au cantat in romana piesele altora, dar s-au straduit sa le remodeleze dupa gustul lor estetic. Astfel construit discul "Perfect" sta in picioare, la fel si prezentarea sa live.

Cantatul in limba romana a decurs firesc, natural, oricat de obisnuit ar fi Dan cu limba engleza. E mai dificil, admitea el in fata publicului: "daca gresesti in engleza poti sa pui un lalala in locul cuvintelor, la texte-n romana pe care le stie toata lumea nu prea ai voie sa dai in bara". Nici nu s-a intamplat asta, dovada ca grupul se respecta pe sine, si in egala masura, isi apreciaza publicul.

Muzical vorbind, nu e foarte mult rock pe acest nou album. Sau nu e atat de mult cat ne-am astepta, insa actul III al serii a reglat conturile. Dupa o pauza de un sfert de ceas trupa a revenit in fata publicului pentru o demonstratie de forta. Piese de pe primele doua discuri si un final tare cu Grimus cu tot pe scena au satisfacut si pofta de rock – si de zone familiare – a celor din public.

Mi-a lipsit ceva, insa, si nu-mi pare rau deloc ca s-a intamplat asta: am avut destule experiente cu lansari de albume noi in care abia asteptam sa urmeze piesele deja cunoscute. Discurile noi au fost – de destule ori – pretexte pentru a mai gusta odata drogul cu care ma obisnuisem deja, si nimic mai mult. Aseara insa am savurat propunerile Perfectului si, in egala masura, cantecele mai vechi.

Byron-isme si-ntr-un caz si-n celalalt.

Vezi poze de la concert

Mail multe stiri despre: concert Byron  cronici concerte