Cesaria No.5 Mai 2003, Iunie 2004, Oct 2006, Oct 2009, Oct 2010, Oct 2010. Nu e vreun nou sir matematic care sa explice ordinea din univers, n-are nicio legatura cu politica sau economia, contabilizeaza pur si simplu sirul concertelor sustinute de Cesaria Evora in Romania, mai intai doar in Bucuresti, anul acesta insa o reprezentatie la Brasov si una la Bucuresti. Tot anul acesta a ales Romania ca loc de vacanta si a primit titlul de Ambasador Onorific al Bucurestiului.
La nivel mondial ar fi de mentionat 5 nominalizari la premiile Grammy pe care l-a si castigat in 2004, peste 5 milioane de discuri vandute, concerte pe cele mai faimoase scene din lume (vezi Olympia sau Carnegie Hall), ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare oferit de guvernul francez. Si toate astea fara o alta politica de marketing decat vocea sa calda, figura dura si obiceiul de a canta desculta.
Crezi ca te pricepi la muzica? Rezolva testele!
Impresionant, la fel de impresionant ca sala arhiplina de la spectacolul de aseara. Recunosc, nu mi-a venit sa cred de cat de mult succes se bucura in continuare Cesaria si nu cred ca am mai vazut atat de multa lume la Sala Palatului de dinaninte de criza. Public de toate varstele si extrem de eterogen, in aceeasi masura aplauzele au venit de la publicul matur, dar si de la tineri (si ce de aplauze !!)
Impresionanta intrarea si iesirea artistei de pe scena. Sunt unii oameni care impun respect asa pur si simplu, fara sa fie nevoie sa spuna sau sa faca nimic; asa am simtit-o si pe Cesaria cu mersul sau agale si o eleganta innascuta.
Concertul in sine din pacate nu a reusit sa ma atinga precum cele anterioare la care am participat. Cadrul general dat de vremea de afara si public parea extrem de propice pentru morna - muzica Capului Verde pentru care Cesaria e atat de faimoasa, muzica dramatica si sentimentala, hipnotica si melancolica, ce iti aminteste de toate dorurile pe care le-ai avut vreodata.
Cesaria insa pare ca se resimte dupa interventia pe cord de anul acesta, insa nimic nu o poate face sa renunte la deja consacrata tigara din mijlocul concertului. O usoara discrepanta intre entuziasmul putin prea electric al unora din membrii trupei care a insotit-o fata de sobrietatea artistei, orchestratia uneori mai degraba o piedica decat un ajutor binevenit, usoare accese de tuse spre final acoperite insa de public cu ropote de aplauze.
Am ascultat piese consacrate de pe albumele mai vechi (Sodade desigur, si Besame Mucho), dar si piese de pe ultimul album - Nha Sentimento.
Final de concert si apoi dilema bis-ului – a fi sau a nu fi bis in conditiile in care nu stii cat de bine se simte artista pe care o admiri. A fost totusi si un bis; probabil ca asta inseamna sa fii artist, sa strangi din dinti si sa urci pe scena chiar si atunci cand ai vrea sa fii in cu totul alta parte.
Nu m-am decis insa daca gestul publicului de a depune flori pe scena in timpul ultimei piese a fost mai degraba sumbru sau perceput ca o dovada de respect.
cronica de Oana Munteanu, foto: Eric Mulet
Eurovision 2012: vezi reprezentatiile din finala
Cat de multe stii despre istoria concursului Eurovision?
Cantarete romance care au pozat nud. Care arata cel mai bine? (poze)