A murit regele. Dar inainte de asta, regele a fost tavalit prin mocirla ani de zile.
Regele a luat-o razna, regelui i s-a urcat la cap succesul nebun, regele a avut probleme cu nasul, cu pielea, cu copii, cu justitia, cu casa de discuri, cu banii.
Coborat demult de pe tron dar neinlocuit, regele a stat in gura presei care-a devorat toate aberatiile sale. Si a continuat cu bizareriile, una dupa alta. Sunt atat de multe, sunt atat de “gustate” incat am si uitat ce canta regele.
De ce nu s-a oprit cu exagerarile doar la cele 80 de saptamani petrecute de Thriller in topul american? Sau la performanta de a avea cinci piese number one de pe un singur album (Bad)? Ori la cele 47 de milioane de exemplare vandute cu un singur disc?
Sigur, ar fi fost mai frumos ca toate exagerarile lui Michael Jackson sa fi ramas strict muzicale.
Omul a avut grija ca cele mai frumoase performante artistice sa fie “echilibrate” de mai toate aspectele care tin de viata sa privata.
Una din cele mai triste finaluri. RIP
