Emil Marinescu
Emil Marinescu nu are stiri asociate.
Biografie Emil Marinescu
Emil Marinescu (*8 august 1897, Bucuresti - †1986, Bucuresti) tenor roman, solist al Operei Romane din Bucuresti.
Emil Marinescu Emil Marinescu s-a nascut la 8 august 1897 in Bucuresti, fiu al lui Iancu Marinescu, fost secretar al Scoalei de poduri si Sosele, viitorul Institut Politehnic, din Bucuresti.
In timpul primului razboi mondial se refugiaza in Moldova la Iasi, unde audiaza spectacole de opera, conduse de dirijorul Umberto Pessione, si face legaturi de prietenie in lumea artistica. Dupa sfarsitul razboiului, se inscrie la Conservatorul de Muzica din Bucuresti, fiind admis dupa ce a fost audiat de vestitul cantaret Dimitrie Popovici-Bayreuth - in acel timp director al Conservatorului - cantand aria lui Enzo din opera Gioconda de Amilcare Ponchielli.
Student fiind, debuteaza in octombrie 1919 in Compania Leonard in rolul lui Zeforis din opera De-asi fi rege de Adolphe Adam, castigand de la inceput simpatia publicului. In 1921 este angajat ca solist la Opera din Cluj, unde debuteaza in rolul lui Faust din opera cu acelasi nume de Charles Gounod.
Nu ramane insa mult timp in Cluj, Emil Marinescu se hotaraste sa-si incerce norocul in strainatate, si anume la Viena. Aici primeste primul angajament in 1922 la Volksoper in rolul lui Turiddu din opera Cavaleria Rusticana de Pietro Mascagni. Intors in tara, intreprinde un obositor turneu cu Compania Leonard, interpretand rolurile principale din Tosca si Boema de Giacomo Puccini, Traviata si Rigoletto de Giuseppe Verdi.
In 1927 este angajat ca prim-solist al Operei Romane din Bucuresti. In stagiunile 1928 - 1937, Emil Marinescu detine rolurile principale din operele Aida de Verdi, Dama de pica de Piotr Ceaicowski, Liliacul de Johann Strauss, Tannhauser si Lohengrin de Richard Wagner.
Dupa ce in 1937 canta in rolul lui Radames din opera Aida de Verdi alaturi de de celebra soprana Maria Caniglia, venita in turneu la Bucuresti, Emil Marinescu se hotaraste, la indemnul acesteia, sa plece in Italia.
Are cateva angajamente temporare la teatre de opera de mai mica insemnatate, pentru ca in ianuarie 1940 sa primeasca un contract la renumitul teatru Regio di Parma, interpretand rolurile din Forta destinului, Aida si Otello de Verdi. Urmatoarele statiuni sunt Opera din San Remo, teatrul Fenice din Venetia.
In 1941 se intoarce la Bucuresti, unde noul director al Operei Romane, Alexandru Zirra, il reangajeaza ca prim-solist, distribuindu-l in rolul lui Don Jose din opera Carmen de Georges Bizet, avand-o ca partenera in rolul principal pe mezzo-soprana Maria Moreanu. A fost prima intalnire dintre cei doi protagonisti, ramanand parteneri pana la sfarsitul vietii lor.
Urmatorii ani decurg intre spectacole la opera si turnee intreprinse in conditiile vitrege ale razboiului. La 16 octombrie 1945 are loc un spectacol extraordinar de gala al Operei Romane, pentru "sarbatorirea a 25 de ani de activitate artistica a tenorului Emil Marinescu", in care interpreteaza rolul lui Otello din opera lui Verdi, piatra de incercare pentru orice tenor. Emil Marinescu in rolul titular din opera Otello de Verdi Schimbarile politice se reflecta si in cariera lui Emil Marinescu.
Pe data de 5 mai 1947 i se aduce la cunostinta ca este pensionat, desi nu implinise 50 de ani si era in deplinatatea fortelor sale fizice iar vocea isi pastrase intreaga fragezime si limpezime a tineretii. Reuseste sa plece din tara, Maria Moreanu trebuind sa-l urmeze.
Granitele insa se inchid si urmeaza 10 ani de despartire fizica, fara a-si pierde speranta revederii. Pentru Emil Marinescu reincepe o perioada de activitate intensa, peregrinand in orasele si teatrele de opera ale Europei.
Din nou la Viena si Milano, apoi Roma, Zurich, Atena, Barcelona, Bruxelles, Marseille, Bologna si altele, peste tot obtine succese triumfale, consemnate in cronicile muzicale din presa.
Din toamna anului 1957 se afla din nou in Bucuresti. Incepe o noua etapa in viata sa, aceea de profesor de canto, impreuna cu Maria Moreanu. Printre elevii lor se numara Magda Ianculescu, Ion Piso, Ludovic Spiess, Mircea Lazar, Ionel Voineag.
In 1973 participa ca membru al juriului la al IX-lea Concurs International de Canto din Montreal (Canada), avand satisfactia ca primul premiu de onoare sa fie atribuit basului roman Emil Crasnaru. Spre sfarsitul vietii publica doua volume Amintiri (1973) si Portrete si siluete din lumea operei (1983).
Cariera artistica a lui Emil Marinescu, in posesia unui registru vocal intins de la tonalitatile dramatice la acelea ale unui tenor liric, reflecta un permanent neastampar, o dorinta, parca tot timpul nesatisfacuta, de a peregrina de la un loc la altul in cautarea unui public nou, asemenea unui Minnesanger din evul mediu. Alaturi de Dimitrie Onofrei si Traian Grozavescu, a fost unul din cei mai mari tenori romani.
Sursa: Wikipedia
Citeste mai multe >
