Experimental Q

Vineri 13 august 2010. Big Mamou, Bucuresti. Se anunta un concert special, iar cand spun asta chiar vorbesc serios.

Povestea concertului din 13 august 2010 e suficienta pentru a ma atrage in barul de pe Splaiul Independentei, si suna cam asa:

A fost odata, acum peste treizeci de ani, un grup ce canta rock progresiv la Cluj-Napoca. Cand membrii trupei au terminat conservatorul, sa tot fi fost pe la 1977, a incetat si activitatea trupei lor studentesti.

Iar Experimental Q, cu toate concertele lor de atunci, cu toate inregistrarile facute ba la Cluj, ba la Bucuresti, s-a stins fara s-apuce sa scoata vreun album.

Anii au trecut si, cu ajutorul internetului membrii grupului s-au cautat unii pe ceilalti si, pana la urma s-au intalnit. La 33 de ani dupa destramarea grupului Experimental Q, trei din cei cinci "baieti” (ca sa folosim un termen consacrat, dar usor desuet) se intalnesc acasa la basistul grupului, si, vreme de zece repeta intens cantece din tinerete. N-au inlocuit flautistul din formula originala (disparut pur si simplu in lumea larga), insa l-au adus in trupa pe tanarul Dominic Csergo (Urma, ex Kumm).

Au o singura zi pentru studio – si, daca tot si-au facut bine temele, ce-ar fi sa puna si de-o cantare? Prima cantare dupa 33 de ani…

E putin trecut de zece seara si, pe mica terasa de la Big Mamou stau, aparent relaxati, chitaristul si claparul trupei. "Gemenii” – asa li se spunea pe vremuri, cand erau nedespartiti - nu s-au schimabat, atata doar ca intre ei sunt, de ceva ani, cateva mii bune de kilometri. Unul s-a dus la Montreal, altul - la Munchen. Iata-I din nou impreuna, linistiti, asezati comod; asteapta sa vina lumea, care, incet incet, se strange la club. Cand si cand se imbratiseaza cu prieteni vechi, unii spun "am venit din Germania sa va vad.”

Sunt putin mirati ca nu le-ncepe cantarea exact la zece, cum s-ar intampla prin tarile lor. Apare langa ei si basistul, se tot intreaba daca vine destula lume, si-i linistim: a venit destula, clubul e plin.

La treaba, deci!

Brusc, in 2010 se deshide "conserva de muzica” (l-am citat pe prietenul gratie caruia am aflat de acest eveniment).

Rock-ul progresiv al anilor ’70 e din nou aici, in toata nebunia lui. Experimental Q par sa nu se fi oprit niciodata; cu doua zile inainte imi spuneau, la repetitii: "parc-am fost despartiti o singura zi.”

Trupa merge struna. A pregatit noua piese, le livreaza una dupa alta cu precizie si siguranta. Mai primim una la bis, aplaudam fericiti si ne minunam cat de bine merge treaba acolo, in fata noastra.

Muzica Experimental Q nu a fost (si nici azi nu e) deloc simpla. Ritmurile se rup, melodiile se complica, se dezvolta, piesele – in majoritate instrumentale – sunt lungi si elaborate. Se ajunge la jazz, ne intersectam pe alocuri cu folclorul, simtim uneori si un iz de funk, dar fundamentul e acelasi: rock progresiv "ca la mama lui.”

Daca ar fi sa-nchizi ochii, sau, si mai si – sa intri in club legat la ochi, n-ai spune ca oamenii de pe scena si-au trait gloria in aceasta formula acum 33 de ani. Ai crede ca sunt niste tineri dementi, care-au gasit prin colectia de discuri a parintilor King Crimson, ELP si Genesis, si s-au hotarat sa duca mai departe acest amestec sonor mult prea elaborat pentru viteza cu care digeram astazi orice fel de arta...

Experimental Q sunt:

• Valentin Farcas - chitara
• Nicolae Bucaciuc - bass
• Eugen Tunaru - clape
• Dominic Csergo - tobe

Le multumesc.

---