BestMusic.ro » Faith No More » Biografie Faith No More

Biografie Faith No More

Faith No More

In 1981, Mike "Puffy" Bordin, Billy Gould, Mike Morris si Wade Worthington, muzicieni din Bay Area California au pus bazele unei trupe numite Faith No Man. Un an mai tarziu, cand Worthington a fost inlocuit de catre Roddy Bottum, iar Mike „The Man” Morris dat afara, grupul si-a schimbat numele in Faith No More.

Dupa ce schimba destui vocalisti, printre care si pe Courtney Love (fosta doamna Cobain si lidera de la Hole) in 1983 a fost ales Chuck Mosely. In acelasi an este recrutat si Jim Martin pentru a-i tine locul lui Mark Bowen. In 1984 este inregistrata o caseta demonstrativa care contine 4 cantece si care va duce la primul album Faith No More „We Care A Lot”, lansat in 1985 la Mordam Records. In decursul unui singur an trupa va semna un contract cu casa de discuri Slash Records, lansand in 1987 cel de-al doilea album: „Introduce Yourself”. Turneul aferent va aduce presa europeana de partea lui Faith No More. Din pacate, odata cu incheierea turneului, Mosely este concediat ca urmare a dependentei de alcool, in plus emitandu-se ideea ca nu are talent muzical si voce potrivita.

Jim Martin, care ascultase o caseta death metalul, a sugerat ca locul lui Mosely sa fie luat de catre liderul trupei californiene „Mr.Bungle”. In ianuarie 1989 Patton a fost angajat. In doua saptamani acesta a scris versurile la cantecele pe care Faith No More le prevedea pentru urmatorul album, „The Real Thing” fiind lansat 6 luni mai tarziu. Acest album a constituit un succes din punctul de vedere al criticilor, in scurt timp trupa ajungand sa cante in concerte alaturi de Metallica in fata unei audiente enorme. Popularitatea lui Faith No More in America avea sa mai astepte pana la lansarea single-lului „Epic” in ianuarie 1990, iar aceasta datorita preferintelor publicului pentru heavy-rotation promovat deopotriva de MTV.

Un alt clip de mare succes este „Falling To Pieces”, pentru care trupe precum Metallica si Guns’N Roses au numit Faith No More trupa lor favorita. Faith No More a fost nominalizata cu un Grammy pentru cea mai buna interpretare heavy metal/hard rock. Pana la sfarsitul anului „The Real Thing” a primit discul de platina in Statele Unite. In 1991, in urma impresionantului succes cu „The Real Thing”, Faith No More a lansat in Marea Britanie productia intitulata „Live At Brixton”. O inregistrare video a acestui concert, numit „You Fat Bastards” a fost lansata si in alte tari. Trupa din San Francisco a sustinut concerte in orase importante si a castigat fani in multe tari ale lumii.

Odata cu cel de-al patrulea album de studio al celor de la Faith No More, „Angel Dust”, Patton a devenit membru cu drepturi depline in trupa compunand versuri pentru piesele ce aveau sa urmeze. In acelasi timp insa Martin a declarat ca este nemultumit de muzica pe care o realizeaza si a refuzat sa participe la numeroase repetitii. Gould a fost nevoit sa inlocuiasca sunetul de chitara iar implicarea lui Martin la realizarea albumului „Angel Dust” a fost minora, singura piesa remarcabila fiind Jizzlobber”. In vara lui 1992, indata dupa lansarea albumului, melodia „Midlife Crisis” a fost difuzata constant la MTV si pe posturile de radio.

Faith No More a participat la cel mai mare turneu al anului 1992, cantand in deschiderea concertelor faimosilor cantareti rock: Metallica si Guns’N Roses. Dupa acest eveniment au plecat in turneu in Statele Unite si in Europa pentru a se adresa unui numar mai mare de fani. „The Real Thing” a devenit popular pe cele doua continente castigand Globul de Aur. Formatia realizeaza ca lipsa de interes a lui Jim Martin ii impiedica se se manifeste si decid ca nu este potrivit pentru noua orientare a muzicii lor. In noiembrie 1993 Martin a fost concediat. Pentru urmatorul album ce avea sa fie lansat in 1995, „King For A Day, Fool For A Lifetime” Faith No More a colaborat cu Trey Spruance, chitaristul de la Mr. Bungle. Spruance a decis sa renunte dupa lansarea acestuia refuzand propunerea de a pleca in turneu. Dean Menta l-a inlocuit si a participat la productia altor melodii cu potential comercial - „Digging The Grave”, „Evidence” si „Ricochet” - dar inexplicabil ignorate de filiala americana a MTV.

In urmatorii doi ani, au aparut numeroase zvonuri legate de despartirea trupei. Bateristul Mike Bordin a participat la turneul lui Ozzy Osbourne, Mike Patton a continuat colaborarea cu Mr. Bungle pentru a-i ajuta la promovarea noului lor album in timp ce Roddy Bottum a uimit lumea cu piesa „Imperial Teen”. Noul chitarist a fost Jon Hudson, prieten cu Gould si fost membru al trupei „Systems Collapse”. Cel de-al saselea album al baietilor s-a intitulat „Album of the Year”, lansat in iunie 1997, alaturi de melodiile „Ashes To Ashes” si „Last Cup of Sorrow”.

Comentarii Faith No More