BestMusic.ro » George Enescu » Biografie George Enescu

Biografie George Enescu

George Enescu

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botosani - d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist si dirijor si este considerat cel mai important muzician roman.

Nascut la Liveni in judetul Botosani, a manifestat inca din copilarie o inclinatie extraordinara pentru muzica. A inceput sa cante la vioara la varsta de 4 ani, la varsta de 5 ani apare in primul sau concert si incepe studii de compozitie sub indrumarea lui Eduard Caudella.

Intre anii 1888-1894 studiaza la Conservatorul din Viena, avand ca profesori printre altii pe Joseph Hellmesberger (vioara) si Robert Fuchs (compozitie). Se incadreaza rapid in viata muzicala a Vienei, concertele sale in care interpreteaza compozitii de Johannes Brahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelsohn-Bartholdy, entuziasmand presa si publicul, desi avea doar 12 ani.

Dupa absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, isi continua studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub indrumarea lui Armand Marsick (vioara), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet si Gabriel Fauré (compozitie). In ziua de 6 februarie 1898 isi face debutul in calitate de compozitor in cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonica Opus 1 Poema Romana. In acelasi an incepe sa dirijeze concerte in Bucuresti si sa dea recitaluri de vioara.

Admirat de Regina Elisabeta a Romaniei (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat sa execute piese pentru vioara in Castelul Peles din Sinaia. Enescu a pus pe muzica poemele reginei Carmen Sylva, rezultand niste superbe lieduri. Printesa Martha Bibescu si-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare ca aceasta a reusit sa invinga, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regina.

Din primii ani ai secolului XX dateaza compozitiile sale mai cunoscute, cum sunt cele doua Rapsodii Romane (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestra (1903), prima sa Simfonie de maturitate (1905), Sapte Cantece pe versuri de Clément Marot (1908).

Activitatea sa muzicala alterneaza intre Bucuresti si Paris, intreprinde turnee in mai multe tari europene, avand parteneri prestigiosi ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier, Richard Strauss.

In timpul Primului Razboi Mondial ramane in Bucuresti, dirijeaza Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima data in auditie integrala in Romania), compozitii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum si creatiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestra Nr. 2 (1915). In acelasi an are loc prima editie a concursului de compozitie George Enescu.

Dupa razboi isi continua activitatea impartita intre Romania si Franta. De neuitat au ramas interpretarile sale a Poemului pentru vioara si orchestra de Ernest Chausson si ale Sonatelor si Partitelor pentru vioara solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe calatorii in Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) si New York (1938). Activitatea sa pedagogica capata deasemenea o importanta considerabila.

Printre elevii sai se numara violonistii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux si Yehudi Menuhin. Acesta din urma, virtuoz cu o profunda cultura umanista, a pastrat un adevarat cult si o profunda afectiune pentru Enescu, considerandu-l parintele sau spiritual. "Pentru mine, Enescu va ramane una din veritabilele minuni ale lumii. Caracterul sau si figura sa sunt gravate in sufletul meu ca un arbore sau un munte din Sinaia. Radacinile puternice si nobletea sufletului sau sunt provenite din propria lui tara, o tara de inegalata frumusete" (Yehudi Menuhin).

In anii 1921-31 lucreaza la opera Oedip, monumentala creatie dramatica si muzicala, care abia in ultimii ani a inceput sa se impuna pe scenele teatrelor de opera din lume. O dedica sotie sale Maria Tescanu Rosetti (fosta Cantacuzino). Aceasta a fost una din doamnele de companie ale Reginei, si dupa o casatorie cu Cantacuzino si o dragoste cu nabadai pentru filozoful Nae Ionescu, aceasta si-a turnat acid pe fata. La auzul vestii Enescu s-a intors de la Paris imediat la Bucuresti si a vegheat la capataiul doamnei de care era indragostit. In urma acestui episod Maruca nascuta Tescanu Rosetti si devenita prin casatorie Cantacuzino si apoi Enescu va ramane desfigurata toata viata si va aparea in fotografii cu un voal negru pe fata.

Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va casatori cu ea. Opera Oedip a fost compusa la conacul Marucai Cantacuzino Rosetti din Tescani intr-un pavilion de vara ridicat pe o colina artificiala din pamant, chiar in mijlocul padurii. Premiera operei Oedip a avul loc la Paris pe 13 martie 1936 si s-a bucurat de un succes imediat. Primul tenor care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Parnet.Opera se inspira din cele doua piese salvate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colona si Oedip-Rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internationala a operei a fost insa intrerupta de declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand in 1940 Paris-ul a fost ocupat de armata germana.

Opera Oedip si-a pastrat insa popularitatea in Romania, fiind de mai multe ori montata in timpul prestigiosului festival international de muzica clasica George Enescu organizat in sala Ateneului Roman din Bucuresti. Ultima montare a avut regia semnata de marele regizor Andrei Serban si a provocat multiple controverse .
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, ramas in Bucuresti, are o activitate dirijorala bogata, incurajand si creatiile unor muzicieni romani ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Sabin Dragoi. Dupa razboi da concerte impreuna cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Ghilels si Yehudi Menuhin, care il viziteaza la Bucuresti si Sinaia.

In ultimii ani ai vietii a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Camera pentru douasprezece instrumente soliste, desavarseste Poemul simfonic Vox Maris pentru soprana, tenor, cor si orchestra, schitat inca din 1929, Simfoniile Nr. 4 si 5 ramase neterminate (au fost orchestrate mai tarziu de compozitorul Pascal Bentoiu).

Odata instaurata dictatura comunista, se exileaza definitiv la Paris, unde se stinge din viata in noaptea de 3 spre 4 mai 1955.In Bucuresti se gaseste un Muzeu memorial "George Enescu", langa Onesti se gaseste conacul de la Tescani donat de Enescu statului roman cu conditia ca acesta sa construiasca aici un centru de cultura pentru artisti, exista o casa memoriala George Enescu in Sinaia iar fostul palat Cantacuzino de pe Calea Victoriei in care au locuit Maruca si Enescu adaposteste Muzeul Muzicii, iar Orchestra Filarmonica cu sediul la Ateneul Roman ii poarta numele. In conacul din Tescani, Bacau statul roman a deschis in anii 80 un centru de creatie, aici au fost compuse opere literare(Jurnalul de la Tescani de Andrei Plesu), are loc in fiecare an o tabara de pictura si una de filosofie.

Sursa: Wikipedia 

Comentarii George Enescu