Gil Scott-Heron
Muzica Gil Scott-Heron
The Crutch
-
The Crutch
Length: 3:21 - 5 ascultari
I'm new here
Running
-
Running
Length: 2:34 - 6 ascultari
I'm new here
Certain Things (Interlude)
Stiri Gil Scott-Heron
Publicata la: 30 Mai 2011
Gil Scott-Heron, unul din initiatorii curentului rap, a murit vineri, intr-un spital din New York la varsta de 67 de ani.
Surse din anturajul sau au declarat ca acesta s-ar fi imbolnavit la scurt timp dupa ce s-a intors dintr-o calatorie in Europa, relateaza CNN.
In 1970, "Nasul rap-ului", titulatura care nu ii era pe plac lui...
Vezi toate stirile >
Biografie Gil Scott-Heron
Gil Scott-Heron (nascut pe 1 aprilie 1949) este un poet american, dar si un muzician si autor, cunoscut mai mult pentru creatiile sale de la sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80, ca si recitator de muzica soul dar ca si colaborator al muzicianului Brian Jackson. Colaborarea cu acesta a dus la aparitia unui stil ce e rezultatul unei fuziuni intre muzica de jazz, blues si soul, dar si a unui continut liric cu privire la diferite teme sociale si politice, toate acestea oferite intr-un ambalaj perfect de rap si stiluri vocale unice.
Muzica acestor albume, dintre care cel mai cunoscute in America anilor '70 fiind 'Pieces of a Man' and 'Winter', au influentat si au dat culoare unor stiluri emergente atunci, ca hip-hop-ul sau neo-soul-ul. Albumele inregistrate de Scott-Heron sunt asociate cu activismul militant al populatiei negre, acesta fiind de multe ori criticat pentru una dintre cele mai cunoscute creatii ale lui "The Revolution Will Not Be Televised".
Gil Scott-Heron s-a nascut in Chicago, Illinois, dar si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei in Jackson, Tennessee, casa bunicii sale Lillie Scott. Mama lui Gil, Bobbie Scott-Heron, canta pe vremea aceea alaturi de 'the New York Oratorial Society'. In jurul varstei de 13 ani, cand bunica lui a murit, Scott si familia sa s-au mutat in Bronx, New York City, unde acesta s-a inscris la 'DeWitt Clinton High School'.
Mai tarziu acesta s-a transferat la The Fieldston School pentru ca apoi sa primeasca o bursa la Lincoln University in Pennsylvania. Aici Scott-Heron l-a intalnit pe Brian Jackson si impreuna au format Black & Blues. Peste doi ani petrecuti la Lincoln, Scott s-a retras un an pentru a scrie nuvelele 'The Vulture' si 'The Nigger Factory'. Nuvela "The Vulture" a fost publicata in 1970 si a fost foarte bine primita.
Unul dintre cele mai bine cunoscute cantece ale sale din acea perioada continea atat elemente de hip-hop cum ar fi elemente de rap, referinte politice si culturale, ritmuri grele de tobe si o productie minimalista.
Scott-Heron si-a inceput cariera muzicala in 1970 cu LP-ul 'Small Talk at 125th and Lenox'. Bob Thiele de la 'Flying Dutchman Records' a produs albumul, iar Scott-Heron a fost acompaniat de Eddie Knowles si Charlie Saunders la conga si de catre David Barnes la percutie si voce.
Cele 15 melodii ale albumului au tratat teme cum ar fi superficialitatea televiziunii sau a consumerismului de masa, ipocrizia unor pretinsi revolutionari de culoare, igoranta clasei albe de mijloc cu privire la problemele cetatenilor de la periferie, dar si homofobia.
Scott-Heron a recunoscut ca influente pe Richie Havens, John Coltrane, Otis Redding, Jose Feliciano, Billie Holiday, Langston Hughes, Malcolm X, Huey Newton, Nina Simone, dar si pe pianistul care avea sa ii devina colaborator de cursa lunga, Brian Jackson.
Albumul din 1971, 'Pieces of a Man' a folosit linii melodice mult mai conventionale decat cele folosite in 'Small Talk', fiind astfel recunoscut ca fiind mult mai libertin.
Cel de-al treilea album, 'Free Will' a fost lansat in 1972. Jackson, Purdie, Laws, Knowles, si Saunders s-au reintalnit pentru a canta pe 'Free Will' si au fost acompaniati de catre Jerry Jemmott la bass, David Spinozza la chitara si Horace Ott (producator si dirijor).
Anul 1974 aduce cu el o alta colaborare cu Brian Jackson, de data asta pentru a scoate un renumitul LP 'Winter in America' avandu-i pe Bob Adams la tobe si pe Bowens la bass. Albumul a reprezentat unul dintre cele mai creative momente ale celor doi muzicieni.
Anul urmator cei doi au lansat albumul 'Midnight Band: The First Minute of a New Day'.
Anul 1976 aduce cu el un album live, 'It's Your World'. In aceeasi perioada, mai bine zis in 1979, Gil Scott-Heron a lansat un album de poezie recitata chiar de el insusi, 'The Mind of Gil Scott-Heron' .
Tot in 1976 Scott este centrul editiei bicentenare a revistei Playboy, printr-o lucrare de arta in care Scott-Heron canta si recita topindu-se datorita caldurii propriilor cuvinte. Un alt hit de succes al perioadei este single-ul "Angel Dust", produs alaturi de Malcolm Cecil. "Angel Dust" a ajuns pe locul #15 in topurile R&B din 1978.
In 1979, Scott-Heron a cantat in cadrul seriei de concerte 'No Nukes' ce s-a desfasurat la Madison Square Garden. Seria de concerte a fost organizata de catre 'Musicians United for Safe Energy', pentru a protesta impotriva folosirii energiei nucleare, ca urmare a accidentului de la Three Mile Island.
Cantecul cu care a participat Scott-Heron,"We Almost Lost Detroit", prezentand un incident anterior produs la o centrala nucleara, a fost inclus pe albumul ce a urmat acestei manifestari,'No Nukes'. 'Almost Lost Detroit' este titlul unei carti despre incidentul respectiv si a fost scrisa de John G. Fuller. Scott-Heron s-a remarcat ca un frecvent critic al presendintelui american Ronald Reagan si a politicilor conservatoare promovate de catre acesta.
Scott-Heron a inregistrat si lansat numai 4 albume pe parcursul anilor '80, '1980'si 'Real Eyes' in 1980, 'Reflections' in 1981 si 'Moving Target'. Holloway a continuat colaborarea cu Scott-Heron pana in vara lui 1989, cand aceasta s-a decis sa i se alature lui Dizzy Gillespie. Multi ani mai tarziu, Scott-Heron a aparut pe doua dintre albumele lui Ron Holloway, 'Scorcher' (1996) si 'Groove Update' (1998), amandoua produse de casa de discuri Fantasy/Milestone .
In 1985 Scott-Heron a fost dat afara de la Arista Records si a renuntat la a mai inregistra, continuand insa seria de concerte live. In acelasi an Scott-Heron a contribuit la scrierea cantecului "Let Me See Your I.D." de pe albumul celor de la Sun City, 'Artists United Against Apartheid', album ce a continut faimoasele cuvinte, "The first time I heard there was trouble in the Middle East, I thought they were talking about Pittsburgh." Cantecul compara tensiunile rasiale din USA, cu cele din era apartheid din Africa de Sud, cu intentia de a sugera faptul ca Statele Unite nu erau cu nimic mai inainte in cursa impotriva rasismului.
In 1993, acesta a semnat cu TVT Records si a lansat albumul 'Spirits', ce a inclus melodia 'Message to the Messengers'. Primul track de pe album aduce o critica aprinsa artistilor rap ai zilei. Scott-Heron este cunoscut in multe cercuri ca fiind "the Godfather of rap" si in acelasi ca fiind unul dintre parintii fondatori ai genului.
Datorita constiintei politice ce a stat la baza muncii sale, el poate fi numit in acelasi timp fondatorul rap-ului politic. 'Message to the Messengers' a reprezentat un apel la noua generatie de rapperi de a canta mai degraba despre schimbare decat de a perpetua realitatile sociale ale acelei vremi, de a fi mult mai articulati si mai artistici.
Cu privire la muzica hip-hop a anilor 1990, Scott-Heron a spus mai tarziu in cadrul unui interviu: 'They need to study music. I played in several bands before I began my career as a poet. There’s a big difference between putting words over some music, and blending those same words into the music. There’s not a lot of humor. They use a lot of slang and colloquialisms, and you don’t really see inside the person. Instead, you just get a lot of posturing'.
In 2001, Gil Scott-Heron a fost condamnat la 3 ani de detentie pentru detinere de cocaina. Fiind inca in inchisoare in 2002, el apare pe albumul 'Blazing Arrow' al celor de la Blackalicious. Acesta a fost eliberat pe baza de buna purtare in 2003.
In data de 5 Iulie 2006, Scott-Heron a fost condamnat din nou la inchisoare, de data asta de la 2 la 4 ani pentru faptul ca a violat precedenta intelegere cu privire la detinerea de droguri, parasind un centru de reabilitare.
A fost eliberat apoi in data de 23 mai, 2007 cu doi ani mai devreme decat era stabilit. Scott-Heron a motivat ruperea intelegerii prin faptul ca clinica respectiva refuzase sa il aprovizioneze cu medicamente HIV. Acest fapt a dus la supozitia ca acesta ar fi bolnav de SIDA.
Dupa eliberarea sa, Scott-Heron a reinceput seria de concerte live, printr-un concert la SOBs in New York pe data de 13 Septembrie 2007. Fiind pe scena, acesta a afirmat faptul ca impreuna cu muzicienii lui lucra la un nou album, si ca a reinceput sa scrie la o carte intitulata 'The Last Holiday'.
Artistul a mai fost arestat o data pe data de 10 octombrie 2007, cu numai o zi inaintea celui de-al doilea concert de la SOBs, sub acuzarea de detinere de cocaina. Cu toate acestea, el a mai aparut live in diverse locuri din USA, pe parcursul anilor 2008 si 2009.
Scott-Heron a inregistrat unul dintre poemele sale in cartea scrisa de Watson 'Black & Blue' ce a aparut in 2008 ca parte a albumului 'Rhythms of the Diaspora' al lui Malik & the OG's ce a fost lansat de catre casa de discuri CPR Recordings.
Gil Scott-Heron a lansat noul lui album la data de 9 februarie 2010 'I'm New Here' cu ajutorul Labelului XL Recordings. 'I'm New Here' este primul album al lui Scott-Heron dupa o perioada de mai bine de 13 ani de absenta. Cei doi au inceput sa inregistreze albumul in 2007, urmand ca restul de melodii, in fapt majoritatea acestora, sa fie terminate in cele 12 luni de dinaintea lansarii. Inregistrarile au avut loc la Clinton Studios in New York.
In 2009, un nou site Gil Scott-Heron a fost lansat, gilscottheron.net, iar melodia 'Where Did The Night Go' a fost disponibila pentru download for free pe acesta.
In Aprilie 2009 pe BBC Radio Four poetul Lemn Sissay a prezentat un documentar de jumatate de ora despre Gil Scott-Heron intitulandu-l 'Pieces of a Man'. 'Pieces of a Man' a fost prima aparitie de pe albumul ce avea sa apara.
In Noiembrie 2009 canalul BBC Newsnight l-a intervievat pe Gil Scott-Heron cu ocazia unei emisiuni de RAP,ce se numea 'The Legendary Godfather of Rap Returns.' Intre timp, albumul 'I'm New Here' facea ravagii prin critica celor de la The Guardian, Jude Rogers numindu-l unul dintre cele mai bune albume ale decadei.
Primul single de pe acest album a fost 'Me And The Devil' si a fost lansat pe 22 februarie 2010. Acest single a debutat la BBC Radio ca fiind "Hottest Record In The World", alaturi de alti DJ ca Gilles Peterson si Benji B.
Citeste mai multe >
