De foarte mult timp , fanul Guns N'Roses se roaga in fata altarului rockului special amenajat in camera lui. Ii este parca si frica sa ridice ochii de teama sa nu se intalneasca cu privirea furibunda a imprevizibilului zeu Axl Rose , care in orice moment poate sa declanseze un razboi furtunos impotriva Lordului Chitarilor, Slash .
Ingenuncheat, dar totusi cu speranta in suflet ca la un moment dat va avea ocazia sa isi revada idolii cantand impreuna pe scena, rockerul priveste cu nostalgie catre biblia muzicii aruncand o privire sfasietoare catre versetele scrise la sfarsitul anilor 80 din "Use Your Ilussion 1 si 2 ", sau psalmii de la inceputul deceniului trecut din "Appettite for Destruction" .
Este derutat de cele doua tabere ale profetilor, tabara pesimista care sustine ca niciodata nu va mai aparea vreun nou material Guns N'Roses si tabara optimista care ii indeamna pe credinciosi sa se roage pentru ca totusi s-ar putea sa mai fie loc de o minune.
Si cum speranta moare ultima, rockerul nostru continua sa se roage pana cand, intr-o zi a anului 2008, ca printr-o minune, gaseste la altar albumul "Chinese Democracy". Imensa bucurie dispare din pacate aproape instantaneu atunci cand, spre dezamagirea lui si a milioanelor de fani din lume, descopera ca actualul Guns N' Roses nu prea mai are de-a face cu legendara formatie, pianistul Dizzy Reed fiind se pare singurul cu care Axl Rose se mai intelege.
Si, asa cum era de asteptat, daca formatia este alta , si muzica este diferita. Nu poate nimeni sa spuna ca albumul este sub orice critica , dar in orice caz , cand vorbesti despre un produs Guns N' Roses asteptarile sunt mult mai mari, mai ales in conditiile in care te numesti Axl Rose si ti-ai permis luxul de a sta pe bara aproape 10 ani .
Din pacate pe acest material discografic exista foarte putine piese in care un fan Guns N' Roses sa se poata regasi cat de cat (piesa titlu ,"Street of Dreams","Catcher In The Rye" ,"Scraped" ,"This Is Love"). Probabil ca Axl Rose a avut in sfarsit libertatea de a face toate nebuniile ce i-au trecut prin cap, rezultatul fiind un disc dupa chipul si asemanarea autorului.
Albumul nu este unitar, greu poate fi incadrat intr-un stil anume, piesele par a fi adunate si puse la gramada, iar incercarea de a crea un sound nou duce , in cazul de fata , la pierderea esentei. Tinand cont de faptul ca e aproape imposibil sa retii vreo piesa ,putem glumi spunand ca, din acest punct de vedere , albumul este deosebit, fiindk indiferent a cata oara il asculti ti se pare ca nu l-ai mai auzit niciodata.
Cu o investitie totala ridicandu-se la o suma la fel de dementa ca si produsul final (aproape 17 milioane de Euro) ,cu zeci de instrumentisti implicati ,"Chinese Democracy" ar fi fost un produs cinstit daca ar fi aparut sub o denumire de genul "Axl Roses Project " .Data fiind situatia reala,fanului Guns N' Roses nu ii ramane decat ...sa se roage in continuare...
Codrut Croitoru, bestmusic.ro
Ascunde recenzia
