Album Mark Knopfler Kill to Get Crimson

Mark Knopfler Kill to Get Crimson
Lansat pe: 10 Septembrie 2007
Casa de discuri: Universal Music
Asculta muzica: Blues   Rock  
Voteaza acest album:
  • Rate
0 /  5 din 0 voturi

Mark Knopfler va ramane, inainte de toate, un nume legat de istoria trupei Dire Straits, o trupa pe care, daca n-ati ascultat-o, o veti gasi cu siguranta in arhiva de viniluri a parintilor vostri.

Dupa ce a inchis capitolul Dire Straits, in 1995, Mark a trecut la o cariera solo ce poate fi privita ca o valoroasa addenda la ceea ce a insemnat creatia muzicala alaturi de ceilalti membri Dire Straits. Albumul prezentat aici este al cincilea material scos pe piata de Knopfler.

In mare parte, muzica lui Knopfler nu se indeparteaza prea mult de compozitiile Dire Straits. Este posibil, insa, sa fim pacaliti in a ajunge la aceasta concluzie de faptul ca Mark a fost vocea Dire Straits si, prin urmare, s-o asociem, automat, cu muzica Dire Straits. Pentru ca muzica de pe "Kill To Get Crimson" are si alte elemente, pe care nu le regasim in creatiile alaturi de trupa.

Tot albumul e strabatut de o certa influenta muzicala celtica, in cantece precum "The Scaffolder’s Wife", "Heart Full Of Holes" sau "Secondary Waltz". Versurile lui MK au fost intotdeauna profunde si nici cele de pe acest material nu fac exceptie. Lirica sa constituie un mare atu, particularizandu-l nu doar ca si chitarist, ci si ca textier.

"True Love Will Never Fade", prima piesa de pe album, e o balada asa si asa, frumoasa, dar cu o constructie ce o intalnim des in muzica Dire Straits. "The Fizzy And The Still" merge pe aceeasi linie calma si calda, o caldura aparte, redata mai ales prin timbrul special al vocii.

"We Can Get Wild" e mai apasata, dar nu face exceptie de la stilul general al albumului. "Punish The Monkey" ridica, in sfarsit, pulsul muzicii, insa armoniile dilueaza totul, melancolice si profunde. "Let It All Go" e un alt cantec cu vagi influente celtice.

O noutate a acestui material este prezenta acordeoanelor, flautelor, si mandolinelor, astfel incat, chiar si atunci cand intentia nu este evidenta, unele piese tot suna ca prelucrari ale unor melodii irlandeze sau galice.

"Behind With The Rent" se intoarce la ritmuri mai lente, acel fel de blues usor saltat, ca mersul domol al unei camile prin desert. "The Fish And The Bird" calatoreste pe aceasi linie a blues-ului condimentat cu accente celtice, iar "Madame Geneva’s" nu aduce nici o surpriza, din acest punct de vedere.

Materialul se incheie cu "In The Sky", care e "same old story", cum ar spune englezul...Mark Knopfler e constient de farmecul vocii sale, si nu se mai straduieste sa aduca, instrumental, mari noutati. Insa, sa recunoastem, vocea sa emana acea caldura suficienta sa incalzeasca sufletele in serile reci de iarna...

Auditie placuta!

cronica de Mihnea Blidariu

 

 

Piese album

Albume Mark Knopfler