Pasarea Colibri - Un zvon

Versuri Pasarea Colibri - Un zvon

Iubita mea, cand tocmai ne iubeam
Cu voia celor de la Primarie,
Am auzit ca veacul n-are geam
Si unde sunt geamgii - nu se stie.

Abia de s-a zvonit in telegraf
O adiere ca o intamplare
Si iata cum, duminica, in praf,
Isi frange coastele pe strada mare.

Vazand ca ne iubim cu-adevarat
Sub cuibul vechi cu pui de randunica,
E poate cineva care-a aflat
Motiv sa tremuram si noi de frica.

Prin geamuri sparte mai cazura ploi
Si-n alte veacuri mult mai efemere,
Dar daca sufla crivatul in noi,
Adio lumanare de-nviere.

Refren (x2):

Poate zvonu-i fara rost,
Geamuri sparte au mai fost,
Dar de nu. e bine-a sti
Ce ne facem de geamgii.

Sa nu te smulga vantul intr-o zi
Din viata mea, cu toate ale tale,
De-acum, iubito - stiu - va trebui
Sa te pazesc cu garzi imperiale.

Din veacu-acesta sa iesim cumva,
Prin geamuri sparte, asa cum fac copiii,
Si poate celalalt, de ziua ta,
De nicaieri se vor ivi geamgiii.

Refren (x2)