Cu mana stangati-am intors spre mine chipul, Sub cortul adormitilor gutui Si de-as putea sa rup din ochii tai privirea, Vazduhul serii mi-ar parea caprui. Mi s-ar parea ca deslusesc prin crenge, Zvelti vanatori in arcuitii lei Din goana calului, cum isi subtie arcul, O, tindeti mana stanga catre ei Si stinge tu conturul lor de lemn subtire, Pe care ramurile l-au aprins, Suind sub luna-n seve caii repezi Ce-au ratacit cu timpul pe intins. Eu te privesc in ochi si-n jur se sterg copacii In ochii tai cu luna ma rasfrang Si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene Dar chipulti-l intorn, pe bratul stang. Si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene Dar chipulti-l intorn, pe bratul stang.