Jumatatea realizata, profesional, din La Familia, Puya adica, s-a hotarat sa dea lovitura cu acest material care, potrivit popriilor declaratii, este destinat sa cucereasca si restul publicului romanesc, nu doar sectorul rapperilor.
Sincer, mi-a fost tot timpul simpatic Puya, in primul rand pentru ca a stiut sa se fereasca de "practica" vietii de cartier, spre deosebire de colegul Sisu, care a petrecut ceva vreme prin puscarii. In al doliea rand, a avut puterea sa treaca atat...
Vezi toata recenzia>
Jumatatea realizata, profesional, din La Familia, Puya adica, s-a hotarat sa dea lovitura cu acest material care, potrivit popriilor declaratii, este destinat sa cucereasca si restul publicului romanesc, nu doar sectorul rapperilor.
Sincer, mi-a fost tot timpul simpatic Puya, in primul rand pentru ca a stiut sa se fereasca de "practica" vietii de cartier, spre deosebire de colegul Sisu, care a petrecut ceva vreme prin puscarii. In al doliea rand, a avut puterea sa treaca atat peste arestarea colegului de trupa, cat si peste scandalul legat de numele formatiei. S-a zbatut, s-a agitat si a ramas pe linia de plutire.
Cred, insa, ca acum Puya s-a bagat in ceva ce nu ii este caracteristic. Cand am citit titlul albumului, mi s-a parut altceva decat am vazut pe piata pana acum; "Muzica de tolaneala si depravare" suna chiar destept, smecheresc intr-un fel simpatic. Din pacate, continutul nu mai e la fel.
Primul single, "O viata noua", nu are nimic de a face cu hip-hop-ul, fiind doar un R&B cu adaugari de flow executat slab si o poveste "de cartier" care s-a mai spus de mii de ori. In rest, materialul nu urmeaza intentia declarata a artistului, aceea de a se adresa si altor categorii de public, ramanand in registrul hip-hop si atat.
Mai exista, totusi, o tentativa, "Simplu", cu Alex, care aduce in lumina acelasi vesnic duo dintre tipul sensibil cu voce lalaita si baietasul de cartier suparat pe viata. Pe "Ne doare-n p**a", exista o remarca potrivit careia Becali e mai bun decat restul politicienilor; asta mi se pare chiar trist, Puya ar fi trebuit sa vada, cu experienta vietii de cartier, dincolo de gargara demagogica a ciobanului din Pipera...
Sunt si cateva track-uri bune, printre ele numarandu-se "Liberare Usoara", "Muzica de camera", "Teoria furaciunii" sau "Un compromis in plus". Pana la urma, Puya e bun tot acolo unde are teme familiare: baietii din inchisoare, viata de cartier sau prostitutia muzicala.
In concluzie, "Muzica de tolaneala..." nu va capta atentia publicului decat printr-o singura piesa. Restul e hip-hop, mai mult sau mai putin inspirat.
Auditie placuta!
cronica de Mihnea Blidariu
Ascunde recenzia
