Roberto Fonseca

Considerat unul dintre cei mai talentati tineri muzicieni cubanezi ai momentului, pianistul Roberto Fonseca (n. 1975) a facut parte din proiectul Buena Vista Social Club, iar anul trecut si-a lansat primul album solo.

In 2005 a cintat pe scena Salii Palatului alaturi de Ibrahim Ferrer, iar acum va concerta in doua spectacole proprii: pe 14 mai la Bucuresti si pe 15 mai la Timisoara.

Crezi ca te pricepi la muzica? Rezolva testele!

Cind erati copil, ati povestit undeva, obisnuiati sa ascultati Beatles la radio impreuna cu mama dvs.; nu v-ati dorit sa ajungeti star rock? Care a fost rolul parintilor in formarea dvs. ca muzician?

Acasa eram intotdeauna inconjurati de muzica: ori cinta mama, ori studiau fratii mei... Eram o famile simpla si ascultam la radio ce se intimpla in lume din punct de vedere muzical, pentru ca prindeam si citeva posturi din strainatate.

In felul acesta ascultam muzica de toate genurile. In parte, asta a fost ceea ce m-a facut sa il imit pe Ringo Starr pe vremea cind eram baterist in prima mea trupa. Bine, inca mai vreau sa fiu un rock star, dar cu muzica mea! Am un frate baterist si inca unul pianist, iar mama e cintareata. In mod sigur faptul ca provin dintr-o familie de muzicieni m-a influentat foarte mult si, datorita acestui fapt, sint disciplinat si compun muzica tot timpul.

I-ati urmat legendarului Ruben González in Buena Vista Social Club; ati simtit vreo presiune?

Sigur, am simtit ceva presiune. Ruben a ridicat foarte mult standardele in muzica cubaneza si era datoria mea sa mentin stacheta ridicata, din Respect pentru Ruben si pentru Ibrahim. In orice caz, a fost o mare sansa sa fiu in apropierea lor, nu numai ca muzicieni dar si ca oameni. Ei doi erau niste ingeri care au ajuns la noi prin muzica.

Ati facut turnee in toata lumea, inclusiv in Romania, ca pianist al lui Ibrahim Ferrer caruia i-ati si produs albumul postum; cum v-ati "impacat" dat fiind background-ul dvs. de jazz?

Muzica e una singura, iar atunci cind faci muzica din adincul sufletului si cu mult respect totul fuzioneaza si curge ca un singur stil. Intotdeauna eram foarte atent si respectam toate criteriile lui Ibrahim si, in acelasi timp, el ma asculta si imi respecta ideile. De aceea ne-am inteles foarte bine si, de la prima nota, a existat o comunicare foarte buna intre noi.

Cu ce impresii v-ati intors dupa acel concert din 2005? Ati ascultat jazz romanesc?

Dupa acel concert mi-am spus din nou ca nu conteaza cit de departe esti de casa si cit de diferita este limba vorbita, trebuie doar sa te dedici cu totul si sa incerci ca, prin intermediul muzicii – un limbaj universal -, sa te faci inteles intr-un fel foarte simplu, direct si transparent, asa cum o facea Ibrahim. Nu am avut atunci ocazia sa ascult muzica romaneasca, dar mi-ar placea sa ascult folclor.

Pentru primul dvs. album solo ati compus toate cele zece cintece pe care le interpretati alaturi de Carlinhos Brown, Cachaíto López si Omara Portuondo . Ce inseamna Zamazu?

Citeodata compuneam in turneu, dupa repetitiile pentru turneul cu Ibrahim sau acasa. Compozitiile sint trairile mele, experientele din fiecare colt de lume pe care l-am vizitat, iar cuvintul "zamazu"este inventat de Paola, una din nepoatele mele, care incerca sa vorbeasca in alte limbi si toata lumea o intelegea foarte usor - pur si simplu zicea ceva de genul "zamazamazu"... Este ceea ce vrem sa si obtinem cu acest disc: sa devina parte din viata oricarui ascultator, indiferent cit de departe de Cuba ar fi tara lui.

Cum va simtiti in postura de "cel mai promitator si talentat muzician cubanez"?

Niciodata nu ma gindesc la asta. Vreau doar ca cel care ma asculta sa ramina vrajit si sa simta foarte intens muzica, asa cum o traiesc si eu. Poate de aceea, cu alta ocazie, am fost numit "creatorul pop-jazz-ului". Nu vreau ca muzica mea sa fie ascultata de o minoritate, si nu e vorba aici de vreun interes comercial.

V-ati gasit un stil printre atitea influente, de la muzica clasica si cubaneza traditioanla, la jazzul modern?

Aceasta diversitate a influentelor se datoreaza faptului ca am crescut, gratie familiei mele, inconjurat de stiluri muzicale diferite. Rezultatul prezent este muzica mea. Intotdeauna mi-a placut sa amestec stilurile si sa sparg tiparele, riscind si cautind mereu sonoritati diferite.

Herbie Hancock v-a invitat sa cintati alaturi de el la Tokyo Jazz Festival in 2002. Nu v-ati dori ca intr-o zi sa cintati alaturi de muzicieni americani de jazz si sa lasati in urma, macar o data, radacinile muzicale?

Nu cred ca e posibil sa renunt la radacini, pentru ca atunci nu as mai fi eu si nu ar mai fi stilul meu. Cu toate astea, da, mi-ar face mare placere sa cint cu alti muzicieni de jazz - ei cu stilul lor si eu cu al meu - sa vedem ce se intimpla.

Acum doi ani la Paris ati cintat live intr-o prezentare de moda a creatoarei Agnès B. Va plac hainele?

Hainele sint elementul complementar prin care lumea il identifica pe artist si care ii reafirma stilul. Sint recunoscator creatoarei Agnès B, o persoana absolut incintatoare cu idei mereu proaspete si geniale. Mi-a placut foarte mult sa cint la show-ul ei. Hainele ei ma fac sa ma simt comod cind sint pe scena.

Interviu realizat de Marius Chivu pentru revista Dilema veche, nr. 221

Mail multe stiri despre: interviu  roberto fonseca