BestMusic.ro va propune o cronica mai putin obisnuita a concertului Jean-Michel Jarre. Publicam in cele ce urmeaza impresiile pline de emotie ale unui spectator, exact asa cum ne-au fost ele transmise. II multumim pentru amabilitate si va lasam cu randurile lui Dragos Frangu.
Nu stiu cum sa incep... Este ora 1 noaptea si imi este greu sa-mi adun ideile, imi rasuna in minte non-stop muzica lui Jarre... Eram un pusti cand ma ascundeam cu radiocasetofonul lui Tata in ultima camera, cu antena data in cine stie ce directie, si asteptam "si acum, canalul din dreapta" in speranta ca voi prinde undele stereofonice...
Si apoi inregistram pe casete AgfaChrom (daca eram norocos) Jarre, Vangelis, Isao Tomita si alti monstrii sacri ai genului... Cine are o anumita varsta stie ce zic... Ei bine, nu credeam sau nu speram ca vreodata sa il vad pe viu pe Jean-Michel. Pentru mine acest concert a fost cu totul special.
Zilele ce vin implinesc 37 de ani. A fost cel mai frumos cadou pe care il puteam primi de ziua mea! Dar va zic inca o data, nu (mai) speram sa pot sa il vad pe Jarre in carne si oase. Am crescut cu muzica lui, am trait fiecare album...
Chiar dupa concert i-am scris unui foarte bun prieten care acum traieste in Canada. Stiu ca si el, ca si mine, "traia" Jarre. Imi aduc aminte cum am fugit amandoi de la liceu, fiecare la casa lui, am scos boxele pe geam si am pus "Rendez-Vous" sa rasune strada, in memoria astronautilor pieriti in catastrofa navetei Challenger.
Din pacate pentru multi a fost altceva... Lumea nu a inteles de ce concertul s-a terminat dupa nici 1 ora... Pentru ca lumea nu a inteles la ce concert a venit... Sunt convins ca multi au fost dezamagiti ca nu au vazut lasere, lumini, si tot ce se asteptau de la Jarre.
Lumea nu a inteles proiectul "Oxygene: Live in your LivingRoom" cum l-a denumit Jarre cand a scos si DVD-ul cu acelasi nume. El a dorit o altfel de apropiere cu publicul, a dorit ca muzica lui sa fie asa cum a gandit-o acum mai bine de 30 de ani, iar spectatorii, putini la numar, sa o simta asa cum o simte el de fiecare data.
Publicul nu a inteles ca a avut privilegiul de a fi printre cei "alesi" de Jarre sa traiasca Oxygene. Lumea nu a inteles ca momentul a fost unic, in a-l vedea pe Jarre cantand pe sculele anilor '70 (ba chiar una dintre scule are mai bine de 50, aproape 60 de ani!).
Sintetizatoare analogice, nici un computer, sunet scos din bobine, lampi si alte componente "primare"... Sequencer cu banda, fiecare sunet fiind inregistrat pe banda si tinand 7 secunde... Dezacorduri inerente unor astfel de scule atemporale, peste care a trecut cu nosalanta care il caracterizeaza permanent.
Pentru mine insa, si pentru multi (sper foarte multi), a fost ceva cu totul special, o reprezentatie de arta muzicala la cel mai inalt nivel. Am trait muzica, am plans, am ras impreuna cu sunetele magice, m-am bucurat de fiecare nota, de fiecare sunet, de fiecare moment.Poate multi dintre cei tineri (dar nu numai ei) vor rade de ce am scris... Treaba lor. Dar in seara asta magica, visul unui baietel de 8-9 ani s-a implinit...
Merci, Jean-Michel, d'une respiration d'Oxygene!
Dragos Frangu
Ma bucur enorm sa aflu ca sunt in aceasta tara oameni de varsta mea - generatia 35-40, si eu am 37 de ani si imi amintesc cum ascultam in anii 80 JMJ, iar miercurea seara, asteptam cu emotii emisiunea lui Florian Lungu, pentru a surprinde "noutati" in varianta pretioasa "stereo". As remarca fundamentala diferenta intre acele vremuri pe care le-am trait noi atunci, cand cine avea o inregistrare origionala pe vinil cu JMJ sau Vangelis ori Tangerine Dream, era considerat "semizeu", spre deosebire de astazi, cand totul este atat de accesibil, iar acest acces universal a adus de cele mai multe ori adevaratele valori in derizoriu. Din pacate nu am fost la concert, dar stiu ca a fost extrem de emotionant pentru "initiati"... Numai cele bune tuturor care vibreaza pe aceasta frecventa!
Reply
50%
50%
Adi, cum iti spuneam si in noaptea de dupa concert, esti primul la care m-am gandit cand a inceput Jean-Michel sa cante! Nu am cum sa uit nebunia noastra care se chema si se cheama Jarre! Si asa cum ne-am dat seama amandoi, o conexiune exista si ramane. Chiar tu imi spuneai ca, in aceesi perioada cand eu eram la concert, tu ascultai Jarre la mii de km de tara, fara sa stii de concert. Vezi ca sunt niste poze superbe facute de Dl. Tiberiu Crisan, si chiar un film din concert. Un salut calduros romanilor din Toronto!
Reply
50%
50%
Dragos, foarte bun comentariul tau si ma bucur ca ai amintit si de mine. Chiar daca sunt la ceva distanta de voi, ma bucur ca ati avut privilegiul de a sta alaturi de JMJ si de a vibra pe sunetele scoase din bobine, lampi si alte componente "primare"... JMJ a fost, ramane si va fi un fenomen ! Pt JMJ , pt toti iubitorii muzicii lui si pt toti romanii am sa scot din nou boxele pe geam aici in Toronto ! Bafta tuturor !
Reply
50%
50%
foarte bun comentariul. incepe cu acea perioada in care la radio romania tineret, pe fm, florian lungu avea emisiune de muzica electronica miercuri seara, de unde generatiile de azi, intre 35 si 40 de ani, si-ua facut cultura muzicala in aceasta parte de nisa a muzicii. si apoi marele adevar al concertului, lumea nu a stiut la ce vine si nu a inteles mesajul pe care JMJ a vrut sa-l transmita prin acest concert. pacat pt ei si ma bucur pt cei care au stiut sa guste acest concert si a au inteles ce a realizat JMJ. acei care au stiut, au fost cei care au degustat cele 2 bis-uri de final intr-o ambianta nebuna... nebuna...
Reply
50%
50%
J.M.J. e de-a dreptul revolutionar. De zeci de ani vibram pe tonurile sale ca si cum l-am auzi pentru prima oara... si nu ne mai saturam.
Reply
50%
50%
© copyright 2001 - 2010 BestMusic.ro
Termeni si conditii | Publicitate | Publicitate pe site-urile Active Soft | Contact | FAQ
Iti multumim ca folosesti Bestmusic.ro si dorim sa stim cum putem imbunatati experienta ta pe site.
Te rugam sa folosesti formularul de mai jos pentru a ne comunica daca: