Herbie Hancock - un spectacol pe cinste Intr-o cariera de peste 50 de ani Herbie Hancock, una din cele mai controversate figuri din jazz, a trecut prin mai toate stilurile, de la clasic la funk, fiind unul din primii muzicieni care au introdus sintetizatorul in muzica de jazz, redefinind-o. Un compozitor ingenios si unul din cei mai mari pianisti de pe planeta.
Concertul sustinut aseara la Sala Palatului a avut in centrul atentiei ultimul album al lui Hancock – The Imagine Project – o colaborare cu muzicieni din toate colturile lumii, un mesaj de pace si responsabilizare sociala la nivel global exprimat prin muzica.
(Nu, nu sunt cuvinte din ultima dare de seama a vreunei intruniri G7 sau mai stiu eu ce, ci chiar cuvintele cu care este descris acest album pe site-ul artistului si cu care personal nu rezonez, recunosc). Intre colaboratorii de pe disc se numara diverse categorii de artisti, intre care Dave Matthews, Anoushka Shankar, Jeff Beck, The Chieftains, John Legend, India Arie, Seal, Pink, Juanes, Derek Trucks, Susan Tedeschi, Chaka Khan, K'Naan, Wayne Shorter, James Morrison si Lisa Hannigan.
Meseria grea de a compensa pe scena lipsa tuturor acestor muzicieni a fost preluata de membrii trupei – Kristina Train, o voce excelenta si acompaniament la vioara; Greg Phillinganes – keyboards si voce; Lionel Loueke, chitara; Trevor Lawrence Jr, baterie; James Genus, bass.
Au prezentat de pe acest ultim album "Imagine", "Don’t Give Up", "The Times They Are A Changin’", "A Change is Gonna Come", "Exodus", "Court and Spark". Intotdeauna mi-au placut si continua sa imi placa cover-urile dupa piese clasice in care sunt introduse elemente cu tenta specifica locala, iar albumul prezentat aseara abunda in asemenea combinatii - vezi Times They Are A Changing pe acorduri irlandeze sau Imagine si armonii africane (recunosc, am simtit pe scena lipsa rochiilor colorate specifice care sa ajute la transmiterea mesajului).
Printre selectiile de pe ultimul album Hancock a intercalat cateva din piesele sale de referinta "Actual Proof," o adaptare dupa clasicul "Watermelon Man", un solo de pian care s-a transformat usor in "Cantaloupe Island" (de remarcat aici un minunat dialog Hancock – Lionel Loueke, un senzational chitarist), pentru bis "Chameleon", iar muzicienii au parasit scena pe ritmul lui "Rockit".
In ciuda rezervelor mele fata de noul album (sau poate mai bine fata de conceptul noului album) concertul de aseara ramane un spectacol pe cinste, iar cei 4000 de spectatori din sala arhiplina cred ca pot sa confirme.
cronica de Oana Munteanu
Mail multe stiri despre: cronici concerte concert herbie hancock herbie hancock romania