Grupul acapella Neri Per Caso concerteaza la Sala Radio pe 8 martie 2010, de la ora 20. Cu aceasta ocazie, trupa a acordat un interviu pentru revista Avantaje.
E vorba de un concert extraordinar dedicat prioritar sexului frumos, cu un playlist "de colectie" - continand atat hit-urile proprii, laureate cu trofee la Festivalul San Remo sau Discuri de Platina, dar si hit-uri internationale in maniera interpretativa care le-a adus recunoasterea mondiala.
1. Prima intrebare si poate cea pe care ati auzit-o cel mai des: cum a luat nastere trupa si ce anume v-a facut sa alegeti, la vremea respectiva, sa cantati acapella si nu un alt stil muzical, "la moda"?
Trupa a luat nastere …din intamplare (n.n. Per caso – in italiana). Eram in restaurantul unui prieten din Roma in 1994 (deja cantam impreuna pentru noi, familiile noastre, prieteni si vecini in Salerno - orasul nostru natal) imbracati "ca de restaurant select in capitala” (in negru). Si prietenul nostru a spus, razand, cand ne-a intampinat, ca, daca vom continua sa cantam in grup, ar trebui sa ne numim chiar asa: Neri per caso (negri intamplator). Am ras atunci dar apoi am realizat ca muzica pe care o faceam (acapella) nu deriva doar din cantatele gregoriene (interpretate in capelele catedralelor catolice) ci si din blues-ul sclavilor negri in America.
2. Sunteti o trupa care se poate lauda ca a ramas in aceeasi formula inca de la inceput. Gradele de rudenie au avut vreo influenta asupra longevitatii? :)
Categoric! Doar suntem 2 frati + 2 veri ai lor + 2 prieteni ai tuturor de …cand ne stim. (Probabil ca am fost si la maternitate impreuna – nu am cercetat). La noi, in sud, e o vorba: cu aproapele sa nu te pui rau, asa ca…iata-ne impreuna peste destui ani.
3. La inceputurile trupei am citit ca obisnuiati sa cantati in cluburi, la petreceri. Ce amintiri placute, legate de perioada respectiva, aveti?
Cum publicul era alcatuit din fostii colegi de joaca, scoala si asa mai departe… nu putea fi decat o atmosfera calda, prietenoasa la acele cantari. Bineinteles ca se mai tineau de farse prietenii si incercau sa ne incurce, dandu-ne cate un ton fals (noi ne putem lauda cu faptul ca "nu ne dirijeaza nimeni”. In fapt, este Diego cel care orchestreaza vocile foarte bine si ne da mereu un ton foarte subtil – aproape imperceptibil pentru public, oricat de aproape ar fi de noi).
4. Ati cantat in multe locuri, in multe tari. Care sunt locurile/tarile de care va leaga cele mai frumoase amintiri?
Cel mai spectaculos a fost in 1999 , cand am fost invitati in recital la premiile MTV Asia. Am aflat pana sa intram in scena ca audienta este de 120 milioane telespectatori.si am avut senzatia ca ni se usuca gatul instantaneu.pana atunci , audienta maxima o avusesem la san remo cu 12 milioane de telespectatori.dar receptivitatea asiaticilor la muzica noastra ni s-a parut fantastica.
5. In ce parte a concertului simtiti ca aveti cele mai mari emotii, la inceput, cand intrati pe scena, in timpul melodiilor sau la sfarsit, cand incep aplauzele?
Mai intotdeauna la inceput pentru ca nu stim ce fel de public avem in sala si care va fi reactia lui.
Dar de cele mai multe ori lucrurile se intampla cum trebuie: dupa prima piesa publicul e ”castigat” si efortul nostru de a ascunde emotiile nu mai e atat de vizibil. la final, de cele mai multe ori resimtim extenuare, dar una placuta – dupa inca un succes.
6. Ce muzica va place sa ascultati?
Toata muzica adevarata, de la cea clasica la jazz. In plus, ne place muzica italiana. Pentru ca are teme foarte agreabile sau mesaj interesant.
7. Ce alte formatii acapella ne-ati recomanda sa ascultam?
Din pacate, nu mai activeaza formatiile pe care le-am fi recomandat. Nu stiu daca asta e un avantaj (aici rad toti gandindu-se la numele revistei) pentru noi sau nu dar…asta e situatia, necesita o disciplina si treaba pe care o facem noi.
8. Spuneati intr-un interviu ca sunteti un "amestec ciudat de muzica". Ce ingredient secret contine acest amestec ciudat, astfel ca va face sa fiti atat de populari?
Lipsa orchestratiei instrumentale creaza un impact imediat si da senzatia apropierii publicului de artist. In fond, intre el si public nu e decat un sunet care vine direct din corpul artistului. Cui nu-i place sa fie cat mai aproape de artist? Asta trebuie sa fie!
Catalina Ioancea , Avantaje