Rosturi si ragazuri, sau bisericile descoperite (partea I)

A fost odata un luntras batrin, care traia la o margine de codru si care-si ducea viata, trecand calatorii de la un mal la altul. Pe cei care voiau sa-l asculte, ii invata sa priveasca apa fluviului pe care-l treceau, sa priveasca si sa asculte codrul. Intr-o zi...

Dar sa las la o parte povestea, care poate fi a lui Charon sau Sidarta, si care, daca e sa fie adevarata, s-a intamplat tare de mult si foarte departe. Imi doresc sa va povestesc despre alte Treceri, asemanatoare cu cele din povestea sugerata, dar care se deosebesc prin faptul ca s-au intamplat intr-un trecut foarte apropiat si intr-un loc usor de numit, avand ca protagonisti personaje reale, deplin omenesti.

Crezi ca te pricepi la muzica? Rezolva testele!

Aceasta intamplare s-a chemat Festivalul de muzica traditionala, Pe drumurile si cararile lui Lese. Locul - Maramures, iar cel care a avut carma si lopetile luntrii, a fost Grigore Lese.

Inceputul povestii ma afla cazat la un hotel in Targul Lapus si are ca prim decor biserica de lemn si cimitirul din dealul de la Stoiceni.

Sarbatorind Adormirea Maicii Domnului, la inganatul zilei cu noaptea, Grigore Lese, alaturi de un grup de aromani farseroti, a sustinut un prim concert, despre care imi este foarte greu sa vorbesc - uneori cuvintele nu redau decat palid si partial bogatia trairilor prilejuite de o intalnire cu totul speciala. In plus, pentru mine, realitatea vizuala este complet abolita, pentru ca nu vad, asa ca nu va pot arata poze sau filmari, deci nu am la indemana decat zicerea, iar voi va trebui cu adevarat sa ma credeti pe cuvant.

Ceea ce s-a petrecut in acea seara, a fost mult mai mult decat un concert; a fost felul in care un om ne-a spus bun venit in satul in care s-a nascut, la biserica in care a fost botezat, a fost un act de pietate.

Impactul a fost cu atat mai puternic, cu cat cei care ne-am aflat acolo veniti dintr-un spatiu citadin, acaparati de ritmul stresant si profan specific marilor orase, ne-am regasit subit intr-o cu totul alta lume in care nu se traieste la intamplare, in care viata este impletita din Rosturi si Rostuiri, in care ragazul nu inseamna lene sau trandaveala, ci un timp care se desfasoara pe verticala, care ne scoate din lumea profana si pe care ti-l acorzi pentru a te bucura sau intrista, pentru a-ti pune intrebari si a-ti da raspunsuri, pentru a traii in tot si-n toate.

Muzica muzica pe care am ascultat-o mi s-a parut alcatuita din impletirea bocetului cu dezmierdarile cantecului de leagan, a incantatiei pagane cu rugaciunea pioasa crestina, a dragostei de viata la al carei capat se afla firescul mortii cu o nesfarsita blandete si caldura umana.

Cand ma aflam in acea biserica de lemn, mangaindu-I peretii si tavanul foarte jos, ma gandeam ca unele natiuni si-au scris istoria in piatra; si astfel s-au inaltat catre cer multe biserici si catedrale, unele dintre ele sfidatoare, altele arogant de impunatoare, altele pur si simplu frumoase.

Noi am ales sau ne-a fost dat lemnul. Lemn pentru biserici, lemn pentru cruci, pentru leagan si sicriu tot lemn, lemn pentru casa, fluier si vioara, si tot lemn pentru car si unelte de munca, lemn pentru foc si grajdurile vitelor, lemn pentru tocul usii unde raman scrijeliturile ce amintesc inaltimea copiilor care cresc, lemn pentru lazile de zestre si icoane.

Daca la acestea adaugam si caracterul oral al transmiterii muzicii si culturii traditionale, trebuie sa ne dam seama cat de sensibile si vulnerabile ne sunt izvoarele de unde-si trag radacinile cultura si civilizatia careia-I apartinem.

text de Florin Georgescu; foto: Iulian Ignat

va urma

---

Mail multe stiri despre: pe drumurile lui lese