La anul aparitiei acestui album, trupele britanice inca mai incercau sa imite stilul Coldplay, in cautarea aceluiasi succes de masa. The Kooks au fost printre cele cateva trupe care s-au dezis de acest deziderat si au hotarat sa-si urmeze propriul drum. Un drum nu intru totul original, daca e sa tinem seama de faptul ca intreaga generatie indie-pop s-a inspirat masiv din muzica anilor ’60 si ’70. Albumul se deschide cu "Seaside", o piesa lenta si visatoare. Urmeaza...
Vezi toata recenzia>
La anul aparitiei acestui album, trupele britanice inca mai incercau sa imite stilul Coldplay, in cautarea aceluiasi succes de masa. The Kooks au fost printre cele cateva trupe care s-au dezis de acest deziderat si au hotarat sa-si urmeze propriul drum.
Un drum nu intru totul original, daca e sa tinem seama de faptul ca intreaga generatie indie-pop s-a inspirat masiv din muzica anilor ’60 si ’70.
Albumul se deschide cu "Seaside", o piesa lenta si visatoare. Urmeaza "See The World", "Sofa Song" si "Eddie’s Gun" – trei piese energice si expansive.
"Ooh La" mai indulceste putin atmosfera, insa ramane la ritmuri destul de angajate. "Match Box" e un alt cantec de retinut, cu schimbul de dinamica dintre strofa si refren si cu un vag iz de reggae/punk.
"Naive", unul din hit-urile trupei, mi-a amintit, cumva, de Cure, ca si "I Want You Back". "If Only" merge pe aceeasi linie, desi mai aspra, mai rock’n’roll. "Jackie Bigg Tits" se bazeaza pe repetitia liniei de voce si de aceea e un pic obositoare.
"Time Awaits" e cea mai lunga piesa a albumului, si introduce iar influentele reggae, amintind de Police, de data aceasta. Materialul se incheie cu "Got No Love", cam in acelasi spirit cu debutul sau, visator, lent.
Auditie placuta!
cronica de Mihnea Blidariu
Ascunde recenzia