Tokio Hotel

Tokio Hotel: marturii ale fanilor care si-au implinit visul

Concertul Tokio Hotel de la Viena (30 martie 2010) a insemnat implinirea unui vis pentru cativa dintre fanii romani ai trupei.

Un grup de admiratori din Romania au mers sa-si vada favoritii live in concert si sa le duca un cadou din partea tarii noastre.

Continutul cadoului a inclus o sticla de tuica si o `scrisoare` de la fani cu dimenisunile de 110 x 400 cm.

Sapte dintre norocoasele care au vazut Tokio Hotel la Viena – Postelnicu Andreea, Cristina G, Ionescu Teodora, Deebi, Laura, Augusta si Deya – si-au transpus trairile pe `hartie` si ni le-au impartasit pentru ca si noi la randul vostru sa le impartasim cu voi.

Cum, insa, fetele au reusit sa stranga 13 pagini de sentimente si emotii, un pic cam mult pentru un articol, si cum fiecare din ele a pus suflet in textul scris, am decis sa fac o colectie de pasaje din toate cele sapte marturii.

Crezi ca te pricepi la muzica? Rezolva testele!

Visul

Ca in cazul tuturor celor care au fost acolo, totul a pornit de la un vis. Am devenit fana Tokio Hotel urmarind un concert de-al lor in anul 2005. M-a atras totul la ei: muzica, look-ul, faptul ca erau nemti, energia si emotiile pe care le transmiteau. De atunci mi-am dorit sa pot sa ajung si la un concert de-al lor, speram eu ca in Romania.

Pentru ca m-am saturat de asteptat, si pentru ca in sfarsit dispun de resursele necesare, am hotarat sa merg la un concert in afara, impreuna cu prietenul meu. Am ales Viena, la fel ca alti cel putin 15 fani din Romania.

Am ajuns in Viena cu o zi inainte de concert. In seara acelei zile fusese planificat un "warm-up party" organizat de fanclubul oficial din Austria pentru fanii care urmau sa mearga la concert. Am fost la aceasta petrecere alaturi de alti 5 fani Tokio Hotel. In total eram 7 persoane din Romania, fiind singurul grup in care erau si baieti, 3 la numar.

La petrecere au fost fani din Polonia, Danemarca, Franta, Anglia si asa mai departe. Ne-am facut simtita prezenta inca de pe atunci, cand grupul nostru a castigat 3 premii la tragerea la sorti organizata in timpul petrecerii. – Augusta

Sosirea la locul spectacolului si intrarea in sala

Am ajuns la Stadthalle cu cateva ore inainte si am ramas surprinsa de coada din fata salii. Stiam ca de obicei asa se intampla, dar a fost altceva chiar sa vad cu ochii mei cum atatea persoane dormisera in frig numai ca sa prinda un loc in fata scenei.

Ne-am asezat frumos la coada, asta dupa ce am facut poze cu "Bill" si "Tom", niste fete (sosiile gemenilor Kaulitz, n.r.) extrem de dragute care au spus "Da" fara ezitare.

Dupa vreo 30-40 de minute de stat la coada s-a dat drumul intrarii. O gramada de tipete anuntau acest lucru. Ma mir ca nu a fost imbulzeala , cel putin in partea in care am stat noi, fiindca sincer, ma asteptam sa fiu imbrancita in cel mai groaznic mod, dar sunt fericita ca nu s-a intamplat asa ceva. – Ionescu Teodora

Concertul

Odata ajunse in sala emotiile incepeau sa se simta. M-am asezat la locul meu si am asteptat cuminte inceperea concertului.

In sala si-au facut aparitia sosiile gemenilor, iar publicul a crezut ca sunt chiar Bill si Tom. A fost chiar amuzant sa vad cum toata lumea incerca sa fluture pancarde si sa urle dupa "ei”. - Deya

Putin dupa ora 20:00 (ora locala), s-au stins luminile din sala. In acel moment a inceput sa imi bata inima cu putere. Atunci am realizat ca, in orice clipa, Tokio Hotel vor aparea pe scena, iar lunga asteptare de a-i vedea va lua sfarsit. Am inceput sa filmez si s-au aprins si reflectoarele-proiectoarele ce iluminau scena si "oul”.

Lumea urla si astepta ca ei sa isi faca aparitia pe scena. Cand vocea a anuntat `Humanoid` nu m-am mai putut abtine si mi-au dat lacrimile, erau acolo, erau pe scena, Tokio Hotel cantau, iar lumea ii aclama. A fost superb.

In acel moment nu a mai contat altceva, eram acolo, Tokio Hotel erau pe scena, iar acum ii vedeam si ii auzeam LIVE pentru prima data. Am fost atat de fericita si de emotionata incat nu am putut sta jos, am stat in picioare si topaiam de fericire. Am avut parte de setlist-ul in germana, doar 3 piese au fost in limba engleza. – Cristina G.

Baietii au facut un show impecabil. Toate momentele au fost foarte bine dozate. Intro-ul a fost puternic. Fanii erau in extaz. Toata lumea tipa si canta odata cu trupa.

Bill a vorbit cu fanii in repetate randuri. Mi-a parut atat de rau ca a vorbit in germana si nu prea am inteles insa s-a vazut din gesurile si din expresia fetei ca era bucuros, emotionat si ca le multumea fanilor.

Dupa primele 5-6 melodii a urmat o mica pauza care a introdus momentul unpluged. Am avut parte in aceasta pauza de un colaj de fotografii si filmulete alb-negru proiectate pe toata scena. Au fost video-uri emotionante cu baietii, de acum cativa ani, de cand se bateau cu pernele, de cand faceau tot felul de prostioare. Am savurat fiecare secunda si mi-am adus aminte cu nostalgie de acele momente de inceput. – Postelnicu Andreea

La Dogs Unleashed se face intuneric in sala pentru cateva secunde. Brusc se vede ceva fum si Bill apare pe motocicleta si cu ochelari de soare. Atipic look as spune. Dar odata ce incepe sa danseze am realizat motocicleta utlizata pentru show si ochelarii nu sunt decat niste obiecte care il fac sa para mai masculin. Obiecte si atat. Gesturile si dansul lui incita multimea.

Se simtea o stare emotionala de exaltare, multimea era in delir, dar a fost rapid linistita cu "In your shadow I can shine". O melodie cu versuri mult prea profunde pentru a te manifesta prin zbierete. Simteam conexiunea dintre gemeni, simteam cum Bill i se adreaseaza lui Tom cand canta "You are the sun and I am the moon". Lacrimile nu au intarziat sa apara. Si cum le place sa incite multimea s-au jucat cu focul, la propriu. – Deebi

La unele cantece veneau flacari din scena pana in acoperis, pe care le puteam simti si din tribuna. La sfarsit am crezut ca Bill a uitat versurile ca la un concert precedent, dar se pare ca microfonul a fost devina.

Saracutul a tot inceput sa faca semne la cei din staff ca nu merge, chiar si Tom se uita nedumerit. Eh...se mai intampla. Cand au aruncat confetti si s-a aprins toata sala m-a cumprins un moment de victorie, faptul ca am reusit sa-mi indeplinesc inca un vis.

Cat despre garderoba, nu mi-a placut vesta de la DSquared, prea comun pt Bill.

Gustav si Georg au fost pusi cam in umbra, probabil au fost devina beculetele lui Bill . Desi am luat pastile de gat a doua zi, cu siguranta a meritat. – Laura

Fara sa ne dam seama, incepe si ultima melodie - Fur Immer Jetzt. O ploaie de confeti a invaluit sala la acea melodie. Baietii erau multumiti de cum a iesit intregul show. La terminarea melodiei a venit si Gustav in fata si s-a jucat cu fanii. A fost amuzant sa particip la acest joc.

A, era sa uit de momentul in care baietii s-au oprit din cantat si ne-au aplaudat. Nu-mi venea sa cred ca acest lucru chiar se intampla. - Deya

Gandul de dupa

A fost extraordinar, euforic, a depasit asteptarile tuturor. Credeam ca daca imi satisfac aceasta "pofta" o sa ma linistesc, dar din contra, m-a facut sa vreau si mai mult, sa imi doresc alte concerte si sa imi doresc sa fac mai mult pentru a putea retrai aceste momente, desigur alaturi de acelasi grup de fani romani, poate marit cu cateva zeci

Pot sa spun cu toata sinceritatea si bucuria ca mi s-a indeplinit un vis! - Augusta

P.S. - Tokio Hotel a cam coborat in Top 20 BestMusic.

Alte informatii:

Eurovision 2012: vezi reprezentatiile din finala

Cat de multe stii despre istoria concursului Eurovision?

Cantarete romance care au pozat nud. Care arata cel mai bine? (poze)

Bill Kaulitz, pictorial pentru Stern Magazine