Spun povastile ca-n tara, Tara-n care primavara Doarme beata de miros, Cu zefirul somnoros Carei pleoapele se-nchid, Spun ca la Valliadolid Un paez innebunise Numai pentru ca privise O bruneta, Dona Clara.
Sarea zidul singur el In gradina la castel Si-atingand usor guitara, Ca vrajitul Apollon Prins cu lira-ntre naiade, El in ridm de serenade O chema pe Dona Clara
Vino, sa fugim din tara Tara-n care primavara Doarme beata de miros Cu zefirul somnoros Carei pleoapele se-nchid, Vino din Valliadolid Unde poate-o vrea norocul Sa m-ascult Dona Clara
Spun povestile ca-n tara Tara-n care primavara Doarme beata de miros, Cu zefirul somnoros Carei pleoapele se-nchid, Spun ca la Valliadolid Amorezu-n dor amarnic A cantat un an zadarnic Era surda Dona Clara