Versuri Am un raspuns

[Jhivago]
Ceea ce trimit eu spre tine acum nu sunt cuvinte,
Ci sunt bucati  din suflet si minte,
Caci Veritasaga nu se asculta se simte.
Intinde mana  si-o sa-ti pun in palma
Sufletul meu o furtuna calma
Inchisa intr-o raza  de soare,
Caci vreau sa vezi prin ochii mei a vietii culoare,
Uite-mi  inocenta, vezi sa retii cum moare,
Rup tacerea, sparg peretii cu care
Imi  impartaseam secretele,
Iti dau tie calitatile ca sa elimin  defectele,
Oricum vietii nu-i poti opri efectele,
Nu poti plati pe nimeni  sa simta regretele 
In locul tau. 
Joaca rolul tau, fa-ti regulile tale si  jocul tau.
Ca sa te-ajut iti dau esenta mea,
Slabiciunea si forta  mea,
Intunericul si torta mea.
Sper sa inveti din ele, caci unele  intamplari ingheta simturi
Si tu nu trebuie sa ingheti cu ele (nu).
Lasa  sabia jos. N-o sa vindeci cu ea o inima rupta,
S-ar putea sa te mire, dar  dragostea nu-i o lupta.
Tot ce incerc sa-ti spun e ca am un raspuns
Astept  doar vremea cand o sa ai…o intrebare de pus.

[Praetor]
Si…plangem, in  brate ne strangem si iertam,
Suflete frangem si plecam
Si suntem oameni,  trebuie raspunsurile sa le invatam,
Si de intrebari, de intrebari, hmm, mai  ales sa uitam.
Am pierdut destul timp si simt totul schimbat,
Am luptat,  castigat, pierdut, regasit,
Apoi te-am respins, impins, imbrancit, m-am  dezgolit
De trecut de prea multe ori,
Am simtit corzile sufletului precum  cele ale unei viori
Am vazut cum e sa mori,
Of si ce frumoasa-i  moartea,
Am transmis cartea sfanta in acorduri muzicale
Si ma framanta  inca detsule intrebari fara raspuns,
Dar am patruns destule porti  inchise,
Am fost legat de destule vise
In versuri multe sufletele celor  din jur le am scrise
Si daca as fi intrebat daca stiu cine sunt
As putea  spune ca am aflat
Si tocmai de aceea am sa fur ideea
Si-ai sa te peirzi  poate definitiv renuntand la ratiune
Si dorind sa actionezi instinctiv  de-acum inainte
Si dupa tot ce am spus am un raspuns,
Dar mai ai o  intrebare de pus?

[Jhivago]
VeritaSaga nu se asculta, se simte  (VeritaSaga nu se asculta, se simte)

[Praetor]
Bah, da’ cine esti tu  pana la urma sa ma judeci pe mine?
Cine esti tu sa-mi dai mie sfaturi?  
Te-ai nascut cu microfonul in mana?
Ai facut cumva mai mult decat  mine?
Ha, ha…esti un semidoct pana la urma,
Dar iti place sa vorbesti  despre o cultura, despre ceva
Cand de fapt tu nu stii absolut nimic
Pentru  ca tu nu stii sa simti,
Tu stii doar sa gandesti,
Iar cand gandesti…nu o  faci bine.
Asa zice lumea. 
Da’…poate lumea minte. Sau poate nu.
Si  oricum trebuie sa tii minte ca io 
Nu sunt tu. Mai ales asta.
Bine, ca  asta-i pentru cei care stïu.