Desi nu ii vezi sunt multi eroi Care traiesc intre noi,cu sufletul departe Te iei de sufletul lor,doar spatiul ii desparte Nu au frica de moarte,caci au murit de fiecare data Cand au privit in urma si au zis alatdata La fel e si el si eu, incercand sa faca in chip si fel mereu Spunandu-si o fac ca sa imi croiesc un viitor Ca-n viata asta nu poti sa nu fi croitor Ajuns acolo si-a zis:"Ori reusesc ori mor,macar am incercat" Inima la intepat de multe ori Epuizat sau satul de insulte ori Pur si simplu satul de toate cele Cand toate il ajung in urma zice:"Cu totii avem belele,lasa lacrimile,cu siguranta au altii altele mai rele" Lasa-le Limba de acasa e limba in care vorbeste sufletul lui Trebuie sa uiti de existenta sufletului Cand gandesti in limba numaru doi Numaru doi il intristeaza de cand noi a devenit tu si eu Dar ea ii e mereu acolo cand ii e greu Ca o naluca care ii spune cand e pierdut incotro sa se duca Cu toate astea ii spune : "Nu-i nimic mai e un pic" Ii spune,o spune zi de zi pana apune Acelasi soare pe acelasi cer Acelasi regret moare sub acelasi ger Speranta il incalzeste cand ii e frig ,tipa dar nu are cine il auzi Zice:"Ma linistesc cand m-oi trezi acasa,hai inchide ochii lasa" Si cand inchide ochii zice "Sunt acasa"