Versuri Sa nu crezi

Veritasaga...Veritasaga(whisper)
[Jivago]:
Ca orice basm,incepe cu "a fost  odata",
Un baiat si-n gandurile lui mereu aceeasi fata
Desprinsa park din  povesti cu sirene,
Un suflet cald printre atatea suflete mult prea  viclene
Si kiar dak nu purta semne de razboi putea skimba in foc orice  sloi
Si fiecare gest al ei era, un mesaj ascuns
Unica pe Terra se purta de  park avea raspuns...
La orice intrebare,iar el o iubea nespus si ea
Si ea  il aducea cu un pas mai aproape de soare,in fiecare zi
Caci mergeau impreuna  pe aceeasi carare,care se lumina cu fiecare pas al lor
Si nici unul nu simtea  nevoia sa joace un alt rol decat cel pe care
L-au primit prin destin,caci  crezi ca poti trece peste orice,
Atunci cand ce era gol in tine acum e  plin....
De o apa curata,
Si amandoi simteau ca-si primesc inapoi o viata  furata (furata....

[Praetor]:
....furata)
O stii si tu,n-ai  vazut-o?..pentru un moment si ti-a ramas in suflet
De-atunci o porti cu  tine,oriunde,oricand,si simti ca deja face parte din tine
Si parea uneori  prea ciudat,simtea ca soarta s-a jucat atat cu el
Iar acum ii ofera totul,de  parca ar fi castigat potul
Cel mare,intrukipat in miscarile ei usoare ca  vantul,
In pasii ei ce park n-ating pamantul,
In glasul ei ce pare a fi  cantul zilei,
In care gandul strazii isi baga simtamantul
Si acum ii umple  traiul,de park ar trai pe pamant Raiul
Perturbat doar de absenta ei,de  absenta acelei femei,
Pe care ai privit-o,iti dai seama ca stie ce vrei
Te  prinde teama de cei,ce traiesc printre zei
Si o pierzi uneori cand o  privesti,te trec fiori,te-ntrebi
De gresesti,auzi viori cand nu  reusesti,
In okii ei clar sa citesti,caci par a avea
Intregul univers  inkis in ea
La inceput ai vrut-o,acum ea oare,nu te mai  vrea?

[Jivago]:
Si-atunci a vrut s-o stranga-n brate ,crezand ca ea o  sa-l inalte
Deasupra fricii lui, ca focul lor o sa se stinga,
Dar n'a  simtit nimic,de parca,ceata luase forme si el voia sa le atinga
Si deschizand  okii a vazut sculptat in bezna, de lumina
ce trecea prin geam, trupul ei, de  la cap la glezna
Care s-a risipit apoi, ca un vant subtire
Si crezand  ca-si pierde mintile si-a spus:"M-am indragostit de-o  amintire!"

[Praetor]:
Acum, totul o amintire era,
De fapt eroul  nostru din amintiri traia...
Si o cauta neincetat, debusolat, si luptand cu  destinul,
Incercand sa-si verse chinul,luptand sa gaseasca un  inteles
Intrebandu-se de ce a fost ales tocmai el
Cautand in kip si fel sa  o gaseasca
Caci fara ea,el a uitat sa traiasca,si a cazut la pamant
Ca n-a  mai putut.
Si intr-o zi,in okii unui tanar a vazut,sclipirea ei
S-a  revazut traind intre zei,
Dar a revenit intre cei ca noi,s-a lovit privind  intr-o oglinda
De propria imagine:un om imbatranit traind la o margine
A  lumii de care nu se mai simtea legat si
Deodata dezlegat astfel blestemandu-l  pe cel
Ce i-a rapit viata a vazut in fata sa un alt batran
Ce l-a  intrebat:"Si tu ai iubit-o pe ea?"
"DA..stii ca am fost blestemati sa nu  putem uita?"
"Stiu..ma intreb oare sunt viu sau traiesc iadul
Esti viu  batrane
Doar ca ai iubit una dintre ele...acum inchide-tï pleoapele  grele...."