Versuri Conditia umana

Ref.: Tic tac, trecu un veac 
In nebunia fara leac. 
Un veac intr-un tic tac, 
Secunda mamii lui de veac 
Conditia umana e-n pericol, deci, 
La trist final de secol douazeci 
Nu numai armele care ne-au podidit, 
Ci faptu-ngrozitor ca le-am gandit. 
Inseamna ca primejdia e-aici, in noi, 
Degeaba amanam acest razboi, 
Pericolul va trece numa-n clipa cand 
Ne vom spala pe creier de-acest gand. 
Ce bine poarta, iata, ca pe-un dulce dar 
Gioconda, azi, vestonul militar, 
Pamantul are un miros de glonte tras 
Si surdomutii se intrec la glas. 
Natura e bolnava de imprejurari 
Si lumea-i numai ierarhii si scari, 
Pamantul nostru insusi este tuns chilug 
Si-l duc inchizitorii catre rug. 
Lalele pot muri si pot si invia, 
Dar nu-mpuscati ideea de lalea, 
Ce-i grav, nu-i raul meu si nu-i nici raul tau 
Ci ca ne-am invatat cu acest rau. 
Tot enervam pamantul de atatia ani 
Si ne miram ca ne raspund vulcani 
O sa cadem candva in Univers, in bot, 
Cu scari, cu masti, cu scaune cu tot. 
Razboaie mondiale am facut tot noi, 
Si, daca ne-am intors din vreun razboi 
Am fost certati, ce-am cautat la orizont, 
Din pensie ni s-a scazut un front. 
De parca noi am vrut sa mergem in razboi, 
Cati am putut sa mai venim ‘napoi, 
Noi am murit in Est si am murit si-n Vest 
Si ne-am intors de-a dreptul in arest. 
Tot noi am dat impozite la perceptori, 
Trimisi la gherla pentru trei culori, 
Tot noua ni s-a luat pamant si-acum e gol, 
Tot noi cersim nevestei cate-un pol. 
Chemati salvarea pe planeta de pamant, 
Sa vada oamenii care mai sunt, 
Chemati salvarea si pe niste doctori buni, 
S-aleaga sanatosii de nebuni.