Muzicianul francez Yann Tiersen a avut parte aseara de o Sala a Palatului plina. Iar publicul a primit un spectacol neconventional.
Yann Tiersen a ales sa surprinda audienta si, cu riscul de a-i dezamagi pe cei ce-i cunosc mai ales "hiturile", a lasat deoparte aproape toate compozitiile care l-au facut celebru.
E un risc asumat si, cata vreme artistul a compensat altfel, laudabil. Yann Tiersen a propus un concert intens, cu accente rock, si a fost acompaniat de o formula alcatuita din percutie, bass, chitara si sintetizatoare.
Departe de sonoritatile care insotesc filmele Amelie si Goodbye Lenin (pentru care artistul a creat muzica), Yann Tiersen s-a apropiat pe alocuri de rock-ul psihedelic. Calatoria sa muzicala de aproape doua ore a insemnat o provocare pentru cei din public.
Fara sa comunice cu asistenta decat strictul necesar, Yann s-a bazat aproape exclusiv pe muzica, iar cel mai potrivit termen care s-o descrie este: naucitoare.
Simturile spectatorilor ar fi fost si mai incitate daca compozitiile ar fi fost insotita de proiectii video; acestea ar fi facut un show aproape perfect. Yann a preferat insa sa lase imaginatia fiecaruia sa compuna propriul film pentru piesele propuse de el.
Multi-instrumentistul a trecut de la vioara la chitara, a cantat si la instrumente cu clape, care nu au inclus si acordeonul (pe care probabil sperau sa-l vada multi). In schimb artistul a adus pe scena un instrument cu clape din anii ’30 - Ondes Martenot.
Cei ce n-au fost pregatiti pentru halucinata experienta livrata fara ocolisuri de Yann au plecat inainte de finalul spectacolului. Cei mai "antrenati" au ramas pana la sfarsit, lasandu-se manipulati asa cum (prea rar) li se intampla sa fie manipulati la un concert.