Zavaidoc
Muzica Zavaidoc
Dii, dii, dii, murgule, dii
Da-mi mainile sa le sarut
Stiri Zavaidoc
Publicata la: 13 Ianuarie 2012
Daca pentru unii dintre noi ziua de 13 ianuarie este una ca oricare alta, pentru muzica a insemnat de-a lungul timpului un moment de rascruce.
Va invit sa vedeti care sunt evenimentele principale care s-au petrecut pe data de 13 ianuarie:
1910 - A avut loc prima transmisie radiofonica de opera: Enrico Caruso cantand pe scena...
Vezi toate stirile >
Biografie Zavaidoc
Zavaidoc, interpret de muzica lautareasca, s-a nascut pe 8 martie 1896, la Pitesti.
Pe numele adevarat Marin Teodorescu, Zavaidoc este fiul vestitului lautar Tanase Teodorescu si al Constandinei.
Numele de Zavaidoc vine de la regionaismul `zavaidoaca`.
Dupa Constantin Carstoiu, in limbajul vest-muntenesc arhaic `zavaidoaca` insemna `nabadaiosul`, `neastamparatul`, `zurbagiul`, fire iute, om pus pe veselie si nebunii.
De altfel, in Teleorman, si astazi se mai foloseste termenul de `zavaidoc”` cu sensul de `nabadaios` (conform prof. Gabriela Pendiuc), dupa cum se arata pe siteul Centrului Cultural Pitesti .
Inca din copilarie, Zavaidoc isi insotea tatal la nunti si hore. Ulterior, ramas orfan inca din adolescenta, Zavaidoc impreuna cu fratii sai (Vasile si Zoe) a plecat la Bucuresti, unde a infiintat taraful Fratii Zavaidoc.
In timpul Primului Rabboi Mondial, Zavaidoc se inroleaza voluntar in armata, impreuna cu fratele sau.
Dupa razboi, in Bucuresti incep sa apara din ce in ce mai multe restaurante si gradini de vara. Zavaidoc, desi ar fi putut ajunge cantaret de opera, a decis ca muzica lautareasca i se potriveste mai bine.
Asa au inceput cantarile in diverse localuri din Bucuresti, Pitesti, Timisoara si din alte orase ale tarii.
Este invitat sa cante si in Bulgaria, Cehoslovacia, Franta, Rusia, Ucraina si Ungaria. Foarte putini stiu ca Zavaidoc s-a aflat, in 1919, alaturi de trupele romane care au ocupat Budapesta.
In 1937, canta la Paris, insotind delegatia Romaniei la Expozitia Universala. Face senzatie in Cartierul Latin, in restaurantul romanesc condus de George Botez – fratele artistului Titi Botez, se mai arata pe siteul Centrului Cultural Pitesti .
Prin 1925-1926, Zavaidoc semneaza primul contract cu Casa de discuri Columbia si scoate apoi disc dupa disc.
Discurile sale, de la casele Columbia, His Master’s Voice, Odeon si Cristal – ce cuprind slagare precum De cand m-a aflat multimea, Dragostea e ca o raie, Foaie verde spic de grau, Marie si Marioara, Pe deal, pe la Cornatel sau vestitul Cantec al lui Zavaidoc – i-au adus milioane de lei.
Avea contracte de sute de mii de lei. Restaurantele bucurestene se bat pe el (si concurenta era dura: Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Tanase, Titi Botez, Gion, Dorel Livianu, Mia Braia ori Petre Alexandru) pentru a canta clientilor – Carpati, Cosna, Kiseleff, La berbec, La cotitura, La Marita bortoasa, Marasesti, Parcul trandafirilor, Roata lumii, Unic, Stoica, Tralea.
Ciresica de langa Cismigiu, restaurantul cu gradina si balcoane in care petrecea `boema geniilor in devenire`, dupa cum scrie Constantin Olariu in cartea Bucurestiul monden (Editura Paralela 45), ajunsese sa fie cunoscut, pentru calatorii cu tramvaiul, ca statia Zavaidoc. Vatmanul striga: `Da-te, neamule, jos, c-am ajuns la Zavaidoc!`, mai spune sursa citata anterior.
Zavaidoc s-a casatorit la 43 de ani, cu Constanta, o femeie mai tanara cu 15 ani decat el. Aceasta i-a daruit o fetita, boteazata tot Constanta si un baiat, botezat Zavaidoc.
Bombardamentele din 1944 il prind pe Zavaidoc in Capitala. Aviatia ii face una cu pamantul casa din vecinatatea Garii de Nord.
Sora sa Zoe moare in bombardament, lasand cinci copii in urma. Indurerat, Zavaidoc se refugiaza la Caracal, noaptea cantand, ziua cautandu-si ascunzisul prin adaposturi.
23 august 1944 il gaseste ca solist la restaurantul Viscol din Visoi (Campulung-Muscel). Toamna are o piesa noua in repertoriu: Oci ciornii (Doi ochi negri), adresata indeosebi militarilor sovietici (conform emisiunii radio Five o clock cu Zavaidoc, realizata de Viorel Popescu).
De la Campulung ajunge la Turnu Magurele, unde, la 26 noiembrie, i se naste al treilea copil, Niculina.
Familia statea in gazda la o ruda. Ruinat, fara casa, cu grija nepoatelor pe cap, cu trei copii, Zavaidoc cade la pat, tensiunea ii ajunge la 28, face nefrita, i se varsa urina in sange.
La 31 decembrie 1944 este internat la Spitalul bucurestean Filantropia. Orbeste, traindu-si in chinuri ultimele clipe ale vietii. Pana la 13 ianuarie 1945. Este inmormantat la Manastirea Cernica. „Mai canta, lautare, mai canta!...”, spunea Goga in poezia sa Lautarul…
L.G.
Citeste mai multe >
